Ieremia 48

48 ¹Despre Moab. Așa vorbește Tatăl oștirilor cerești, Tatăl nostru al lui Israel: Vai de Nebo, căci este distrus! Chiriataimul este făcut de rușine și cucerit; cetățuia este făcută de rușine și zdrobită. ²Faima Moabului nu mai este. În Heșbon au plănuit nenorocirea împotriva lui: „Veniți să-l stârpim, ca să nu mai fie un neam!” Și tu, Madmenule, vei fi adus la tăcere; sabia te va urmări. ^a a v2 Numele cetății Heșbon sună ca «au plănuit» — un joc de cuvinte intenționat: locul devine scena tocmai a uneltirii după care este numit. ³Un glas! Un strigăt din Horonaim: „Pustiire și mare prăpăd!” ⁴Moabul este zdrobit; cei mici ai lui au scos un strigăt. ⁵Căci la urcușul Luhitului se suie plângând amarnic; căci la coborâșul Horonaimului au auzit strigătul deznădăjduit al nimicirii. ⁶Fugiți! Scăpați-vă viața și faceți-vă ca un ienupăr în pustie! ⁷Fiindcă te-ai încrezut în faptele tale și în comorile tale, vei fi și tu luat captiv; iar Chemoș va merge în robie împreună cu preoții și căpeteniile lui. ^b b v7 Chemoș era dumnezeul național al Moabului; prorocia vestește că până și dumnezeul Moabului va fi dus în robie, neputincios să-și scape propriul popor. ⁸Pustiitorul va veni împotriva fiecărei cetăți, și nicio cetate nu va scăpa; valea va pieri și podișul va fi nimicit, după cum a spus Tatăl nostru. ⁹Dați aripi Moabului, căci trebuie să zboare departe; cetățile lui vor ajunge o pustiire, fără nimeni care să locuiască în ele. ¹⁰Blestemat este cel ce face lucrarea Tatălui nostru cu nepăsare și blestemat este cel ce își oprește sabia de la sânge. ¹¹Moabul a fost liniștit din tinerețea lui, așezat pe drojdiile lui; nu a fost turnat din vas în vas, nici nu a mers în robie. De aceea gustul i-a rămas în el, iar mirosul nu i s-a schimbat. ¹²De aceea, iată, vin zilele, zice Tatăl nostru, când voi trimite la el niște turnători care îl vor turna; ei îi vor goli vasele și îi vor sparge urcioarele. ¹³Atunci Moabul se va rușina de Chemoș, cum s-a rușinat casa lui Israel de Betel, încrederea lor. ¹⁴Cum puteți zice: „Noi suntem războinici, bărbați viteji în luptă”? ¹⁵Moabul este pustiit; cetățile lui sunt cotropite, iar cei mai aleși tineri ai lui s-au coborât la măcel, zice Împăratul — Tatăl oștirilor cerești Îi este numele. ¹⁶Nenorocirea Moabului este aproape, și prăpădul lui se grăbește să vină. ¹⁷Jeliți-l, voi toți care sunteți în jurul lui, toți care îi cunoașteți numele; ziceți: „Cum s-a frânt sceptrul cel puternic, toiagul cel slăvit!” ¹⁸Coboară-te din slava ta și șezi pe pământul uscat, locuitoare a Dibonului! Căci pustiitorul Moabului s-a suit împotriva ta; ți-a dărâmat cetățuile. ¹⁹Stai lângă drum și pândește, locuitoare a Aroerului! Întreabă-l pe cel ce fuge și pe cea ce scapă; zi: „Ce s-a întâmplat?” ²⁰Moabul este făcut de rușine, căci este zdrobit. Jeliți și strigați! Vestiți la Arnon că Moabul este pustiit. ²¹Judecata a venit asupra podișului — asupra Holonului, a Iahțului și a Mefaatului, ²²a Dibonului, a Nebo și a Bet-Diblataimului, ²³a Chiriataimului, a Bet-Gamulului și a Bet-Meonului, ²⁴a Cheriotului, a Boțrei și a tuturor cetăților din țara Moabului, de departe și de aproape. ²⁵Cornul Moabului este retezat, iar brațul lui este zdrobit, zice Tatăl nostru. ²⁶Îmbătați-l, fiindcă s-a semețit împotriva Tatălui nostru; astfel Moabul se va tăvăli în vărsătura lui și va ajunge și el de batjocură. ²⁷Nu a fost Israel de batjocură pentru tine? A fost el prins printre hoți, de câte ori vorbeai despre el clătinai din cap? ²⁸Părăsiți cetățile și locuiți printre stânci, locuitori ai Moabului! Fiți ca porumbelul care își face cuibul la gura prăpastiei. ²⁹Am auzit de trufia Moabului — el este foarte îngâmfat — de semeția lui, de mândria lui, de îngâmfarea lui și de trufia inimii lui. ³⁰Îi cunosc obrăznicia, zice Tatăl nostru; lăudăroșeniile lui sunt deșarte, faptele lui sunt deșarte. ³¹De aceea jelesc pentru Moab; pentru tot Moabul strig; pentru oamenii din Chir-Heres suspin. ³²Mai mult decât pentru Iaezer plâng pentru tine, vie a Sibmei! Mlădițele tale treceau peste mare, până la marea Iaezerului se întindeau; peste roadele tale de vară și peste culesul viei tale s-a năpustit pustiitorul. ³³Bucuria și veselia sunt luate din ținutul roditor al Moabului; am făcut să înceteze vinul din teascuri; nimeni nu mai calcă strugurii cu strigăte de bucurie. Strigătele nu mai sunt strigăte de bucurie. ³⁴De la strigătul Heșbonului până la Eleale, până la Iahaț își înalță glasul, de la Țoar până la Horonaim și Eglat-Șelișia; căci și apele Nimrimului au ajuns o pustietate. ³⁵Voi face să înceteze în Moab, zice Tatăl nostru, pe cel ce aduce jertfe pe înălțimi și arde tămâie dumnezeului său. ³⁶De aceea inima îmi geme pentru Moab ca un fluier; inima îmi geme ca un fluier pentru oamenii din Chir-Heres; de aceea bogăția pe care au agonisit-o a pierit. ³⁷Căci orice cap este ras și orice barbă este tăiată; pe toate mâinile sunt tăieturi, iar peste coapse este sac de jale. ³⁸Pe toate acoperișurile Moabului și în piețele lui nu este decât bocet, căci am zdrobit Moabul ca pe un vas pe care nu-l mai vrea nimeni, zice Tatăl nostru. ³⁹Cum este zdrobit! Cum jelesc! Cum și-a întors Moabul spatele de rușine! Așa a ajuns Moabul de batjocură și de groază pentru toți cei din jurul lui. ⁴⁰Căci așa vorbește Tatăl nostru: Iată, cineva se va năpusti ca un vultur și își va întinde aripile asupra Moabului. ⁴¹Cetățile sunt cucerite și cetățuile sunt luate. În ziua aceea inima războinicilor Moabului va fi ca inima unei femei în durerile nașterii. ⁴²Moabul va fi nimicit ca popor, fiindcă s-a semețit împotriva Tatălui nostru. ⁴³Groază, groapă și laț sunt peste tine, locuitor al Moabului! zice Tatăl nostru. ⁴⁴Cel ce fuge de groază va cădea în groapă, iar cel ce iese din groapă va fi prins în laț; căci voi aduce peste Moab anul pedepsei lor, zice Tatăl nostru. ⁴⁵La umbra Heșbonului se opresc fugarii, sleiți de puteri; căci un foc a ieșit din Heșbon, o flacără din casa lui Sihon. A mistuit fruntea Moabului, creștetul fiilor zarvei. ⁴⁶Vai de tine, Moabule! Poporul lui Chemoș este nimicit, căci fiii tăi sunt duși în robie și fiicele tale în surghiun. ⁴⁷Totuși, în zilele de pe urmă voi întoarce soarta Moabului, zice Tatăl nostru. Aici se încheie judecata asupra Moabului.