1 Samuel 25

25 ¹Samuel a murit, și tot Israelul s-a adunat să-l jelească și l-a îngropat la casa lui din Rama. Apoi David a pornit și s-a coborât în pustiul Paran.

²Un om din Maon avea avere la Carmel. Era foarte bogat: 3.000 de oi și 1.000 de capre. El își tundea oile la Carmel. ³Omul se numea Nabal, iar soția lui, Abigail. Ea era înțeleaptă și frumoasă, dar el era aspru și rău în purtarea lui — un calebit. ⁴Pe când era în pustiu, David a auzit că Nabal își tundea oile. ⁵David a trimis zece tineri, zicându-le: „Suiți-vă la Carmel. Mergeți la Nabal și întrebați-l de sănătate în numele meu. ⁶Spuneți-i: «Viață lungă ție! Pace ție, pace casei tale și pace la tot ce ai!» ⁷Am auzit că ai tunzători. Păstorii tăi au fost cu noi; nu i-am nedreptățit cu nimic, și nu le-a lipsit nimic în tot timpul cât au fost la Carmel. ⁸Întreabă-i pe tinerii tăi și îți vor spune. Așa că lasă-i pe tinerii mei să găsească bunăvoință în ochii tăi, căci am venit într-o zi de sărbătoare. Te rog, dă ce poți slujitorilor tăi și fiului tău David.”

⁹Tinerii lui David au venit și i-au spus lui Nabal toate aceste cuvinte în numele lui David, apoi au așteptat.

¹⁰Nabal le-a răspuns slujitorilor lui David: „Cine este David? Cine este acest fiu al lui Isai? Mulți slujitori fug astăzi de la stăpânii lor. ¹¹Să iau pâinea mea, apa mea, carnea pe care am tăiat-o pentru tunzătorii mei și să le dau unor oameni care nu știu de unde sunt?”

¹²Tinerii lui David s-au întors și, când au ajuns, i-au istorisit toate aceste cuvinte.

¹³David le-a zis oamenilor săi: „Fiecare să-și încingă sabia!” Și fiecare și-a încins sabia, David la fel. Aproape 400 s-au suit după David; 200 au rămas la calabalâc.

¹⁴Unul dintre tineri i-a spus lui Abigail, soția lui Nabal: „David a trimis soli din pustiu ca să-l salute pe stăpânul nostru, dar el i-a ocărât. ¹⁵Oamenii aceștia au fost foarte buni cu noi. Nu ne-au făcut niciun rău, și nu ne-a lipsit nimic în tot timpul cât am umblat prin câmp cu ei. ¹⁶Au fost un zid în jurul nostru zi și noapte, în tot timpul cât am fost cu ei păzind oile. ¹⁷Acum, cunoaște și vezi ce ai de făcut, căci nenorocirea este hotărâtă împotriva stăpânului nostru și a întregii lui case. El este atât de netrebnic, că nimeni nu poate vorbi cu el.”

¹⁸Abigail a luat în grabă 200 de pâini, două burdufuri de vin, cinci oi gătite, aproape treizeci și cinci de litri de grâu prăjit, o sută de ciorchini de stafide și 200 de turte de smochine, și le-a încărcat pe măgari. ¹⁹Le-a zis slujitorilor săi: „Mergeți înaintea mea; eu vă voi urma.” Dar soțului ei, Nabal, nu i-a spus nimic. ²⁰Călare pe măgarul ei, coborând pe o cărare ascunsă a muntelui, s-a întâlnit cu David și cu oamenii lui care coborau spre ea.

²¹David zisese: „Degeaba am păzit tot ce avea omul acesta în pustiu — nu s-a pierdut nimic din ce era al lui — și el îmi răsplătește binele cu rău. ²²Să le facă Tatăl nostru așa vrăjmașilor lui David și chiar mai mult, dacă voi lăsa până dimineață în viață un singur bărbat din toți cei ai lui!”

²³Când l-a văzut pe David, Abigail a coborât în grabă de pe măgar și a căzut cu fața la pământ înaintea lui, închinându-se până la pământ. ²⁴A căzut la picioarele lui și a zis: „Asupra mea, numai asupra mea să fie vina, stăpâne! Te rog, lasă-ți roaba să-ți vorbească; ascultă cuvintele roabei tale. ²⁵Te rog, stăpâne, nu lua în seamă pe omul acesta netrebnic, pe Nabal, căci el este cum îi este numele — Nabal înseamnă Nebun, și nebunia este cu el. Eu, roaba ta, nu i-am văzut pe tinerii pe care i-a trimis stăpânul meu. ²⁶Acum, stăpâne, viu este Tatăl nostru și viu ești tu: fiindcă Tatăl nostru te-a oprit de la vărsarea de sânge și de la a-ți face singur dreptate cu mâna ta, să ajungă ca Nabal vrăjmașii tăi și toți cei ce caută să-i facă rău stăpânului meu. ²⁷Acum, darul acesta pe care roaba ta l-a adus stăpânului meu să fie dat tinerilor care îl urmează pe stăpânul meu. ²⁸Iartă vina roabei tale, căci Tatăl nostru îi va face negreșit stăpânului meu o casă trainică, pentru că stăpânul meu duce războaiele Tatălui nostru. Să nu se găsească în tine nicio răutate cât vei trăi. ²⁹Dacă se va ridica cineva să te urmărească și să-ți caute viața, viața stăpânului meu va fi legată în mănunchiul celor vii la Tatăl tău; dar viața vrăjmașilor tăi o va arunca departe ca din scobitura unei praștii. ³⁰Când Tatăl nostru va face stăpânului meu tot binele pe care l-a făgăduit despre tine și te va pune conducător peste Israel, ³¹stăpânul meu nu va avea nici durere, nici mustrare de cuget pentru că a vărsat sânge fără pricină sau că s-a răzbunat singur. Și când Tatăl nostru îi va face bine stăpânului meu, adu-ți aminte de roaba ta.”

³²David i-a zis lui Abigail: „Binecuvântat să fie Tatăl nostru, Dumnezeul lui Israel, care te-a trimis astăzi în întâmpinarea mea! ³³Binecuvântată să fie judecata ta cea bună și binecuvântată să fii tu, care m-ai oprit astăzi de la vărsarea de sânge și de la a-mi face singur dreptate cu mâna mea! ³⁴Viu este Tatăl nostru, Dumnezeul lui Israel, care m-a oprit să-ți fac rău — dacă nu te-ai fi grăbit să vii în întâmpinarea mea, nu ar fi rămas până dimineață niciun bărbat din ai lui Nabal!”

³⁵David a luat din mâna ei ce îi adusese și i-a zis: „Suie-te în pace la casa ta. Iată, am ascultat glasul tău și ți-am împlinit cererea.”

³⁶Când a ajuns Abigail la Nabal, el ținea în casa lui un ospăț ca un ospăț de împărat. Inima lui era veselă și era foarte beat, așa că ea nu i-a spus nimic până dimineață. ³⁷Dimineața, când i-a trecut lui Nabal vinul, soția lui i-a istorisit totul. Inima a murit în el și a rămas ca de piatră. ³⁸Cam după zece zile, Tatăl nostru l-a lovit pe Nabal, și el a murit.

³⁹Când a auzit David că Nabal murise, a zis: „Binecuvântat să fie Tatăl nostru, care mi-a apărat pricina împotriva ocării pe care am suferit-o de la Nabal și și-a oprit slujitorul de la rău. Tatăl nostru a întors răutatea lui Nabal asupra capului lui.” Apoi David a trimis să-i spună lui Abigail că o cere de soție.

⁴⁰Slujitorii lui David au venit la Abigail, la Carmel, și i-au zis: „David ne-a trimis la tine ca să te luăm de soție.”

⁴¹Ea s-a sculat, s-a închinat cu fața la pământ și a zis: „Iată, roaba ta este gata să slujească și să spele picioarele slujitorilor stăpânului meu.” ⁴²Abigail s-a pregătit în grabă, a încălecat pe măgarul ei și, cu cele cinci slujnice ale ei, a mers după solii lui David și i-a devenit soție. ⁴³David se însurase și cu Ahinoam din Izreel, așa că amândouă erau soțiile lui. ⁴⁴Saul o dăduse pe fiica lui, Mical, soția lui David, lui Paltiel, fiul lui Laiș, din Galim.