1 Samuel 26

26 ¹Zifiții au venit la Saul, la Ghibea: „Oare nu se ascunde David pe dealul Hachila, în fața Ieșimonului?” ²Saul a coborât în pustia Zif cu trei mii de bărbați aleși ai lui Israel, ca să-l caute acolo pe David. ³Saul și-a așezat tabăra pe dealul Hachila, în fața Ieșimonului, lângă drum, în timp ce David stătea în pustie. David a văzut că Saul venise după el în pustie ⁴și a trimis iscoade și a aflat că Saul sosise într-adevăr. ⁵David a mers la locul unde își așezase Saul tabăra și a văzut locul unde era culcat Saul, împreună cu Abner, fiul lui Ner, căpetenia oștirii sale. Saul era culcat în mijlocul taberei, iar oștenii erau în jurul lui. ⁶David i-a întrebat pe Ahimelec, hititul, și pe Abișai, fiul Țeruiei, fratele lui Ioab: „Cine va coborî cu mine în tabăra lui Saul?” Abișai a răspuns: „Voi coborî eu cu tine.”

⁷David și Abișai au ajuns noaptea la oșteni. Saul era culcat și dormea în tabără, cu sulița înfiptă în pământ la capul său, iar Abner și oștenii erau în jurul lui. ⁸Abișai i-a zis lui David: „Astăzi Tatăl nostru l-a dat pe vrăjmașul tău în mâna ta. Lasă-mă deci să-l pironesc dintr-o singură lovitură de suliță la pământ, fără să mai fie nevoie de o a doua.”

⁹Dar David i-a zis lui Abișai: „Nu-l nimici! Căci cine și-ar putea ridica mâna împotriva unsului Tatălui nostru și ar rămâne nevinovat?” ¹⁰David a zis: „Viu este Tatăl nostru că Tatăl nostru îl va lovi; fie îi va veni ziua și va muri, fie se va coborî la luptă și va pieri. ¹¹Să mă ferească Tatăl nostru să-mi ridic mâna împotriva unsului Tatălui nostru! Acum ia sulița de la capul lui și ulciorul cu apă și să mergem.”

¹²David a luat sulița și ulciorul cu apă de la capul lui Saul și au plecat. Nimeni nu i-a văzut, nimeni n-a știut și nimeni nu s-a trezit, căci un somn adânc de la Tatăl nostru căzuse peste ei toți.

¹³Apoi David a trecut de cealaltă parte și s-a oprit pe vârful unui deal, departe, fiind o mare depărtare între ei. ¹⁴Și a strigat către oșteni și către Abner, fiul lui Ner: „Nu răspunzi, Abner?” Abner a răspuns: „Cine ești tu, cel care strigă către rege?”

¹⁵David i-a zis lui Abner: „Oare nu ești tu un bărbat? Și cine este ca tine în Israel? De ce nu l-ai păzit pe stăpânul tău, regele? Căci cineva a venit să-l nimicească pe rege, stăpânul tău. ¹⁶Nu bine ai făcut. Viu este Tatăl nostru că sunteți vrednici de moarte, fiindcă nu l-ați păzit pe stăpânul vostru, unsul Tatălui nostru. Acum uită-te: unde sunt sulița regelui și ulciorul cu apă care erau la capul lui?”

¹⁷Saul a recunoscut glasul lui David și a zis: „Oare acesta este glasul tău, fiule David?” David a răspuns: „Glasul meu este, stăpâne al meu, rege.”

¹⁸Și a mai zis: „De ce îl urmărește stăpânul meu pe slujitorul său? Ce am făcut și ce rău este în mâna mea? ¹⁹Să asculte acum stăpânul meu, regele, cuvintele slujitorului său: dacă Tatăl nostru te-a întărâtat împotriva mea, să primească un dar de mâncare; dar dacă sunt oameni cei care au făcut aceasta, să fie blestemați înaintea lui, căci astăzi m-au izgonit, ca să nu mai am parte de moștenirea lui, zicând: «Du-te și slujește altor dumnezei.» ²⁰Să nu-mi cadă sângele la pământ, departe de fața Tatălui nostru! Căci regele lui Israel a ieșit să caute un singur purice, ca unul care ar urmări o potârniche prin munți.”

²¹Saul a zis: „Am păcătuit. Întoarce-te, fiule David. Nu-ți voi mai face niciun rău, fiindcă astăzi viața mea a fost scumpă în ochii tăi. Am lucrat ca un nebun și am greșit greu de tot.”

²²David a răspuns: „Iată sulița regelui! Să vină unul dintre tineri s-o ia. ²³Tatăl nostru răsplătește fiecăruia după neprihănirea și credincioșia lui. Astăzi te-a dat în mâna mea, dar eu n-am vrut să-mi ridic mâna împotriva unsului său. ²⁴Și, după cum astăzi viața ta a fost de mare preț în ochii mei, tot așa să fie și viața mea de mare preț în ochii Tatălui nostru, iar el să mă izbăvească din orice necaz.”

²⁵Saul i-a zis lui David: „Binecuvântat să fii, fiule David! Vei face lucruri mari și vei izbândi negreșit.” David și-a văzut de drum, iar Saul s-a întors acasă.