Matei 13

13 ¹În ziua aceea, Isus a ieșit din casă și S-a așezat lângă mare. ²Mulțimi mari s-au adunat în jurul lui, așa că S-a urcat într-o barcă și S-a așezat, în timp ce toată mulțimea stătea pe țărm.

³Și le-a vorbit despre multe lucruri în pilde, zicând: „Iată, un semănător a ieșit să semene. ⁴Și pe când semăna, o parte din sămânță a căzut lângă drum, și păsările au venit și au mâncat-o. ⁵Altă parte a căzut pe loc stâncos, unde nu era pământ mult, și a răsărit repede, fiindcă pământul nu era adânc. ⁶Când a răsărit soarele, firele s-au pârlit și, fiindcă nu aveau rădăcină, s-au uscat. ⁷Altă parte a căzut între spini, și spinii au crescut și au înăbușit-o. ⁸Altă parte a căzut pe pământ bun și a făcut rod: una o sută, alta șaizeci, alta treizeci. ⁹Cine are urechi să audă.”

¹⁰Atunci au venit ucenicii la el și l-au întrebat: „De ce le vorbești în pilde?”

¹¹El le-a răspuns: „Vouă v-a fost dat să cunoașteți tainele Împărăției Tatălui nostru, lor însă nu le-a fost dat. ¹²Căci celui ce are i se va mai da și va avea din belșug, dar de la cel ce n-are se va lua chiar și ce are. ¹³De aceea le vorbesc în pilde, pentru că ei privesc, dar nu văd, și ascultă, dar nu aud, nici nu înțeleg. ¹⁴Cu ei se împlinește prorocia lui Isaia, care zice: «Veți asculta mereu, dar nu veți înțelege, și veți privi mereu, dar nu veți pricepe.» ¹⁵«Căci inima acestui popor s-a împietrit; cu greu aud cu urechile și și-au închis ochii — ca nu cumva să vadă cu ochii, să audă cu urechile, să înțeleagă cu inima, să se întoarcă și să-i vindec.»

¹⁶Dar ferice de ochii voștri, căci văd, și de urechile voastre, căci aud. ¹⁷Adevărat vă spun că mulți proroci și oameni neprihăniți au dorit să vadă ce vedeți voi, și n-au văzut, și să audă ce auziți voi, și n-au auzit.

¹⁸Ascultați dar pilda semănătorului. ¹⁹Când cineva aude Cuvântul Împărăției și nu-l înțelege, vine cel rău și răpește ce a fost semănat în inima lui. Aceasta este sămânța semănată lângă drum. ²⁰Sămânța semănată pe loc stâncos este cel care aude Cuvântul și îl primește îndată cu bucurie, ²¹dar, fiindcă n-are rădăcină în sine, nu ține decât o vreme; și când vine un necaz sau o prigoană din pricina Cuvântului, cade îndată. ²²Sămânța semănată între spini este cel care aude Cuvântul, dar grijile veacului acestuia și înșelăciunea bogăției îl înăbușă și îl fac neroditor. ²³Dar sămânța semănată pe pământ bun este cel care aude Cuvântul și îl înțelege; el aduce rod și face: o sută, șaizeci sau treizeci de ori cât s-a semănat.”

Grâul și neghina în ogor

²⁴Le-a spus altă pildă: „Împărăția Tatălui nostru se aseamănă cu un om care a semănat sămânță bună în ogorul său. ²⁵Dar, pe când dormeau oamenii, a venit vrăjmașul lui, a semănat neghină printre grâu și a plecat. ²⁶Când a răsărit grâul și a făcut rod, atunci s-a arătat și neghina. ²⁷Robii stăpânului casei au venit și i-au zis: «Stăpâne, n-ai semănat sămânță bună în ogorul tău? De unde are dar neghină?»

²⁸«Un vrăjmaș a făcut lucrul acesta», le-a răspuns el. «Vrei dar să mergem s-o smulgem?», l-au întrebat robii.

²⁹«Nu», a zis el, «pentru că, pe când smulgeți neghina, ați putea smulge și grâul împreună cu ea. ³⁰Lăsați-le să crească amândouă împreună până la seceriș. La vremea secerișului voi spune secerătorilor: Strângeți mai întâi neghina și legați-o în snopi ca s-o ardeți, iar grâul strângeți-l în grânarul meu.»”

Un grăunte de muștar se face copac

³¹Le-a spus altă pildă: „Împărăția Tatălui nostru se aseamănă cu un grăunte de muștar pe care l-a luat un om și l-a semănat în ogorul său. ³²Deși este cea mai mică dintre toate semințele, după ce a crescut este mai mare decât toate zarzavaturile și se face un copac, așa că păsările cerului vin și își fac cuiburi în ramurile lui.”

Împărăția lucrează ca aluatul ascuns

³³Le-a spus altă pildă: „Împărăția Tatălui nostru se aseamănă cu aluatul pe care l-a luat o femeie și l-a amestecat în vreo douăzeci și cinci de livre de făină, până s-a dospit toată plămădeala.”

³⁴Isus a spus mulțimilor toate aceste lucruri în pilde și nu le vorbea deloc fără pildă.

³⁵ca să se împlinească ce fusese vestit prin prorocul care zice: „Voi deschide gura în pilde, voi spune lucruri ascunse de la întemeierea lumii.”

Tatăl desparte grâul de neghină

³⁶Atunci a lăsat mulțimile și a intrat în casă. Ucenicii lui s-au apropiat de el și i-au zis: „Deslușește-ne pilda cu neghina din ogor.”

³⁷El le-a răspuns: „Cel ce a semănat sămânța bună este Fiul Omului. ³⁸Ogorul este lumea; sămânța bună sunt fiii Împărăției, iar neghina sunt fiii celui rău. ³⁹Vrăjmașul care a semănat-o este diavolul; secerișul este sfârșitul veacului, iar secerătorii sunt îngerii. ⁴⁰Deci, cum se strânge neghina și se arde în foc, așa va fi și la sfârșitul veacului. ⁴¹Fiul Omului îi va trimite pe îngerii Săi, și ei vor scoate din Împărăția Lui toate pricinile de păcat și pe toți cei ce săvârșesc fărădelegea. ⁴²și îi vor arunca în cuptorul aprins; acolo va fi plânsul și scrâșnirea dinților. ⁴³Atunci cei neprihăniți vor străluci ca soarele în Împărăția Tatălui lor. Cine are urechi să audă.”

Împărăția merită totul

⁴⁴Împărăția Tatălui nostru se aseamănă cu o comoară ascunsă într-un ogor. Un om a găsit-o, a ascuns-o din nou și, de bucurie, s-a dus și a vândut tot ce avea și a cumpărat ogorul acela.

⁴⁵„Iarăși, Împărăția Tatălui nostru se aseamănă cu un negustor care caută mărgăritare frumoase. ⁴⁶Și, când a găsit un mărgăritar de mare preț, s-a dus, a vândut tot ce avea și l-a cumpărat.

Năvodul prinde din tot felul

⁴⁷Iarăși, Împărăția Tatălui nostru se aseamănă cu un năvod aruncat în lac, care prinde tot felul de pești. ⁴⁸Când s-a umplut, pescarii l-au tras la mal, au șezut jos și au strâns peștii buni în coșuri, iar pe cei răi i-au aruncat. ⁴⁹Așa va fi și la sfârșitul veacului: îngerii vor ieși, îi vor despărți pe cei răi din mijlocul celor neprihăniți ⁵⁰și îi vor arunca în cuptorul aprins; acolo vor plânge și vor scrâșni din dinți.”

⁵¹„Ați înțeles voi toate aceste lucruri?” „Da”, i-au răspuns ei.

⁵²El le-a zis: „De aceea, orice cărturar instruit pentru Împărăția Tatălui nostru se aseamănă cu un gospodar care scoate din vistieria lui lucruri noi și vechi.”

Isus, respins în cetatea Sa

⁵³După ce a isprăvit Isus pildele acestea, a plecat de acolo.

⁵⁴A venit în cetatea Sa și a început să-i învețe în sinagoga lor, așa încât ei se mirau și ziceau: „De unde are omul acesta înțelepciunea aceasta și minunile acestea? ⁵⁵Oare nu este el fiul tâmplarului? Nu se numește mama lui Maria, iar frații lui — Iacov, Iosif, Simon și Iuda? ⁵⁶Și surorile lui nu sunt toate la noi? Atunci de unde are omul acesta toate aceste lucruri?”

⁵⁷Și ei s-au poticnit în el. Dar Isus le-a zis: „Un proroc este cinstit pretutindeni, afară de patria lui și de casa lui.”

⁵⁸Și n-a făcut multe minuni acolo, din pricina necredinței lor.