Matei 14

14 ¹În vremea aceea, Irod tetrarhul a auzit veștile despre Isus. ²Și le-a zis slujitorilor săi: „Acesta este Ioan Botezătorul, înviat din morți — de aceea lucrează aceste puteri în el.” ³Căci Irod îl prinsese pe Ioan, îl legase în lanțuri și îl închisese în temniță din pricina Irodiadei, soția lui Filip, fratele său, ⁴pentru că Ioan îi spunea: „Nu-ți este îngăduit s-o ai de soție.” ⁵Irod voia să-l omoare, dar se temea de mulțime, fiindcă oamenii îl socoteau pe Ioan un prooroc. ⁶Dar când a sosit ziua de naștere a lui Irod, fata Irodiadei a dansat înaintea lor și i-a plăcut lui Irod, ⁷așa că i-a făgăduit cu jurământ că îi va da orice ar cere. ⁸Îndemnată de mama ei, ea a zis: „Dă-mi aici, pe o tavă, capul lui Ioan Botezătorul.”

⁹Împăratul s-a întristat, dar din pricina jurămintelor sale și a oaspeților de la masă, a dat poruncă să i se dea, ¹⁰și a trimis să-l taie pe Ioan în temniță. ¹¹Capul lui a fost adus pe o tavă și dat fetei, care l-a dus mamei ei. ¹²Apoi au venit ucenicii lui Ioan, au luat trupul și l-au îngropat; și s-au dus și I-au spus lui Isus.

Isus hrănește cinci mii de oameni

¹³Când a auzit aceasta, Isus a plecat de acolo cu barca, singur, într-un loc pustiu. Dar mulțimile au aflat și L-au urmat pe jos, din cetăți. ¹⁴Când a coborât pe țărm, a văzut o mulțime mare, I s-a făcut milă de ei și le-a vindecat bolnavii. ¹⁵Când s-a făcut seară, ucenicii s-au apropiat de El și I-au zis: „Locul acesta este pustiu și ceasul este deja târziu. Dă drumul mulțimilor, ca să se ducă prin sate și să-și cumpere de mâncare.”

¹⁶Dar Isus le-a zis: „Nu au nevoie să plece. Dați-le voi să mănânce.”

¹⁷Ei I-au zis: „N-avem aici decât cinci pâini și doi pești.”

¹⁸El a zis: „Aduceți-le aici, la Mine.”

¹⁹Și a poruncit mulțimilor să se așeze pe iarbă. A luat cele cinci pâini și cei doi pești, a privit spre cer, a binecuvântat, a frânt pâinile și le-a dat ucenicilor, iar ucenicii le-au dat mulțimilor. ²⁰Au mâncat toți și s-au săturat; și au ridicat douăsprezece coșuri pline cu firimiturile rămase. ²¹Cei care mâncaseră erau cam cinci mii de bărbați, în afară de femei și copii.

Isus umblă pe apă

²²Îndată i-a silit pe ucenici să se urce în barcă și să treacă înaintea Lui de cealaltă parte, până va da El drumul mulțimilor. ²³După ce a dat drumul mulțimilor, S-a urcat pe munte, deoparte, ca să Se roage. Când s-a făcut seară, era acolo singur. ²⁴Barca era deja departe de țărm, bătută de valuri, căci vântul le era împotrivă. ²⁵Pe la ceasul al treilea din zori a venit la ei, umblând pe mare. ^a a v25 Straja a patra a nopții era cam între orele 3:00 și 6:00 dimineața — răstimpul cel mai întunecat și mai rece dinaintea zorilor. ²⁶Când L-au văzut umblând pe mare, ucenicii s-au înspăimântat și au zis: „Este o nălucă!” și au strigat de frică.

²⁷Dar Isus le-a vorbit îndată: „Îndrăzniți! Eu sunt; nu vă temeți.”

²⁸Petru I-a răspuns: „Doamne, dacă ești Tu, poruncește-mi să vin la Tine pe apă.”

²⁹El a zis: „Vino.” Petru a coborât din barcă, a umblat pe apă și a mers spre Isus.

³⁰Dar, văzând vântul puternic, s-a temut și, începând să se scufunde, a strigat: „Doamne, scapă-mă!”

³¹Isus a întins îndată mâna, l-a prins și i-a zis: „Puțin credinciosule, de ce te-ai îndoit?”

³²Și, după ce s-au urcat în barcă, vântul a încetat. ³³Atunci cei din barcă I s-au închinat, zicând: „Cu adevărat, Tu ești Fiul Tatălui nostru.”

³⁴După ce au trecut marea, au venit la țărm, la Ghenezaret. ³⁵Când oamenii din locul acela L-au recunoscut, au trimis vorbă prin tot ținutul acela și I-au adus pe toți bolnavii. ³⁶Îl rugau să-i lase doar să se atingă de marginea hainei Lui; și toți cei care s-au atins au fost vindecați.