Matei 15

15 ¹Atunci au venit la Isus niște farisei și cărturari din Ierusalim și I-au zis: ²„De ce calcă ucenicii Tăi tradiția bătrânilor? Nu își spală mâinile când mănâncă.”

³El a răspuns: „De ce călcați și voi porunca Tatălui nostru de dragul tradiției voastre? ⁴Căci Tatăl nostru a zis: «Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta» și «Cine blestemă pe tată sau pe mamă să fie pedepsit cu moartea». ⁵Dar voi ziceți: «Oricine îi spune tatălui sau mamei sale: ‹Orice ai câștigat de la mine este un dar închinat Tatălui nostru›, ⁶nu mai trebuie să își cinstească tatăl cu el.» Ați desființat cuvântul Tatălui nostru de dragul tradiției voastre. ⁷Fățarnicilor! Bine a profețit Isaia despre voi când a zis: ⁸«Poporul acesta Mă cinstește cu buzele, dar inima lui este departe de Mine; ⁹degeaba Mă cinstesc ei, învățând poruncile oamenilor ca pe niște învățături.»”

¹⁰Apoi a chemat mulțimea la El și a zis: „Ascultați și înțelegeți: ¹¹Nu ce intră în gură îl spurcă pe om, ci ce iese din gură îl spurcă pe om.”

¹²Atunci au venit ucenicii la El și I-au zis: „Știi că fariseii s-au scandalizat când au auzit aceste cuvinte?”

¹³El a răspuns: „Orice răsad pe care nu l-a sădit Tatăl Meu cel ceresc va fi smuls din rădăcini. ¹⁴Lăsați-i; sunt niște călăuze oarbe. Și dacă un orb călăuzește pe un orb, amândoi cad în groapă.”

¹⁵Petru I-a zis: „Explică-ne pilda aceasta.”

¹⁶„Și voi sunteți încă fără pricepere ca ceilalți?”, a zis Isus. ¹⁷„Nu înțelegeți că tot ce intră în gură trece în pântece și apoi este dat afară? ¹⁸Dar ce iese din gură vine din inimă, și aceasta îl spurcă pe om. ¹⁹Căci din inimă ies gânduri rele: ucideri, adultere, desfrâu, furturi, mărturii mincinoase, defăimări. ²⁰Acestea îl spurcă pe om, dar a mânca cu mâinile nespălate nu spurcă pe nimeni.”

Credința stăruitoare a unei femei

²¹Plecând de acolo, Isus S-a retras în ținutul Tirului și al Sidonului. ²²O femeie canaanită din ținutul acela a venit strigând: „Ai milă de mine, Doamne, Fiul lui David! Fiica mea este chinuită cumplit de un demon.”

²³El nu i-a răspuns niciun cuvânt. Ucenicii Lui au venit și L-au rugat stăruitor: „Trimite-o, căci strigă după noi.”

²⁴El a răspuns: „Eu n-am fost trimis decât la oile pierdute ale casei lui Israel.”

²⁵Dar ea a venit și a îngenuncheat înaintea Lui, zicând: „Doamne, ajută-mă!”

²⁶El a răspuns: „Nu este bine să iei pâinea copiilor și să o arunci la căței.”

²⁷„Da, Doamne”, a zis ea, „dar și cățeii mănâncă firimiturile care cad de la masa stăpânilor lor.”

²⁸Isus a răspuns: „Femeie, mare este credința ta. Să ți se facă după cum voiești.” Și fiica ei s-a vindecat chiar în ceasul acela.

Tatăl îi hrănește pe cei patru mii

²⁹Plecând de acolo, Isus a mers de-a lungul Mării Galileii, S-a urcat pe munte și S-a așezat acolo. ³⁰Mulțimi mari au venit la El, aducând cu ele șchiopi, orbi, ciungi, muți și mulți alții, și i-au pus la picioarele Lui; iar El i-a vindecat. ³¹Așa că mulțimea s-a minunat văzând pe muți vorbind, pe ciungi sănătoși, pe șchiopi umblând și pe orbi văzând; și au dat slavă Tatălui lui Israel.

³²Isus a chemat la El pe ucenicii Săi și a zis: „Mi-e milă de mulțimea aceasta, căci sunt deja de trei zile cu Mine și n-au ce să mănânce. Nu vreau să-i trimit flămânzi, ca nu cumva să leșine pe drum.”

³³Ucenicii L-au întrebat: „De unde să luăm în pustiul acesta atâtea pâini ca să săturăm o mulțime așa de mare?”

³⁴„Câte pâini aveți?”, a întrebat Isus. „Șapte”, au zis ei, „și câțiva peștișori.”

³⁵Atunci a poruncit mulțimii să se așeze pe pământ. ³⁶Apoi a luat cele șapte pâini și peștii, a mulțumit, le-a frânt și le-a dat ucenicilor, iar ucenicii le-au dat mulțimilor. ³⁷Toți au mâncat și s-au săturat; și au ridicat șapte coșuri pline cu firimiturile rămase. ³⁸Cei care au mâncat erau patru mii de bărbați, în afară de femei și copii. ³⁹După ce a dat drumul mulțimilor, S-a urcat în corabie și S-a dus în ținutul Magadanului.