Habacuc 3

3 ¹O rugăciune a profetului Habacuc, pe Șigionot. ^a a v1 Șigionot: probabil un stil muzical înflăcărat și liber curgător; această rugăciune a fost scrisă ca să fie cântată. ²Tatăl nostru, am auzit vestea despre tine și stau înfiorat de uimire. Tatăl nostru, înviorează-ți lucrarea în vremea noastră; în vremea noastră fă-o cunoscută; în mânie adu-ți aminte de îndurare. ^b b v2 Habacuc îi cere Tatălui nostru să-și amintească de inima lui plină de îndurare — dragostea adâncă pe care un părinte o simte pentru un copil. Sub fiecare strigăt după îndurare stă strigătul ca inima Tatălui nostru să se întoarcă spre noi. ³Tatăl nostru a venit din Teman, Cel Sfânt din muntele Paran. Splendoarea lui a acoperit cerurile, și pământul a fost plin de lauda lui. ⁴Strălucirea lui era ca lumina; raze țâșneau din mâna lui; și acolo stătea ascunsă puterea lui. ⁵Înaintea lui mergea ciuma, și molima venea pe urmele lui. ⁶S-a oprit și a zguduit pământul; a privit și a făcut neamurile să tremure. Munții cei veșnici s-au sfărâmat; dealurile cele străvechi s-au prăbușit. Căile lui sunt din vechime. ⁷Am văzut corturile Cușanului în necaz; pânzele țării Madianului tremurau. ⁸Oare împotriva râurilor era mânia ta, Tatăl nostru? Oare împotriva râurilor era urgia ta, sau furia ta împotriva mării, când ai călărit pe caii tăi, pe carele tale de mântuire? ⁹Ți-ai dezvelit arcul; ai cerut multe săgeți. Ai despicat pământul cu râuri. ¹⁰Munții te-au văzut și s-au zvârcolit; apele năvalnice au trecut mai departe; adâncul și-a înălțat glasul și și-a ridicat mâinile sus. ¹¹Soarele și luna s-au oprit în locașul lor înalt, la lumina săgeților tale zburătoare, la strălucirea suliței tale scânteietoare. ¹²Cu furie ai străbătut pământul; cu mânie ai treierat neamurile. ¹³Ai ieșit pentru mântuirea poporului tău, pentru mântuirea unsului tău. Ai zdrobit capul casei celui nelegiuit, dezgolindu-l din creștet până în tălpi. ¹⁴Cu propriile lui săgeți ai străpuns capul războinicilor lui, care au venit vijelios ca să mă împrăștie, bucurându-se ca și cum ar vrea să-l înghită în taină pe cel sărac. ¹⁵Ai călcat marea în picioare cu caii tăi, învolburarea apelor celor puternice. ¹⁶Am auzit, și trupul mi s-a cutremurat; buzele mi-au tremurat la acel sunet; putrezirea mi-a pătruns în oase, și picioarele mi s-au clătinat sub mine. Totuși voi aștepta în liniște ziua necazului care va veni peste poporul ce ne cotropește.

¹⁷Chiar dacă smochinul nu înflorește, și nu este rod în vii; chiar dacă recolta de măsline dă greș, și câmpurile nu dau hrană; chiar dacă nu mai este turmă în staul, și nu mai este cireadă în grajduri, ¹⁸totuși mă voi bucura în Tatăl nostru; mă voi veseli în Tatăl mântuirii mele. ¹⁹Tatăl cel Suveran este tăria mea; el îmi face picioarele ca ale cerboaicei; el mă face să umblu pe înălțimi. Pentru dirijorul corului: cu instrumentele mele cu coarde. ^c c v19 „Pentru dirijorul corului: cu instrumentele mele cu coarde” este o indicație de interpretare care arată că această rugăciune a fost compusă pentru corul templului.