Habacuc 2

2 ¹Voi sta la locul meu de strajă și mă voi așeza pe metereze; voi veghea să văd ce îmi va spune și ce voi răspunde la plângerea mea.

²Atunci Tatăl nostru mi-a răspuns: „Scrie vedenia; fă-o limpede pe table, ca oricine o citește să poată alerga să le spună și altora.”

Cel mândru și cel credincios

³Căci vedenia așteaptă încă vremea ei hotărâtă; se grăbește spre sfârșit și nu va minți. Chiar dacă întârzie, așteapt-o; va veni negreșit, nu va zăbovi. ⁴Iată—cel mândru nu este drept în inima lui—dar cel neprihănit va trăi prin credința lui. ^a a v4 Pavel citează acest verset de trei ori pentru a întemeia Evanghelia — Romani 1:17, Galateni 3:11, Evrei 10:38. Cel neprihănit care trăiește prin credință este cel care se încrede în promisiunea Tatălui nostru chiar și atunci când vedenia întârzie. ⁵Mai mult, vinul este înșelător; omul trufaș nu se va odihni. Este lacom ca mormântul și, asemenea morții, niciodată nu se satură; adună la sine toate neamurile și strânge toate popoarele ca ale sale.

⁶Oare nu vor rosti toți aceștia o batjocură împotriva lui, cu ghicitori de ocară, și vor zice: „Vai de cel care îngrămădește ce nu este al lui—până când?—și se încarcă cu bunuri luate drept zălog!” ⁷Oare nu se vor ridica deodată cei ce-ți sunt creditori și nu se vor trezi cei ce te fac să tremuri? Atunci vei ajunge pradă pentru ei. ⁸Pentru că ai jefuit multe neamuri, toată rămășița popoarelor te va jefui—pentru sângele oamenilor și pentru silnicia făcută țării, cetăților și tuturor celor ce locuiesc în ele. ⁹Vai de cel care își umple casa cu câștig nelegiuit, care își așază cuibul sus ca să scape din gheara nenorocirii! ¹⁰Ai plănuit rușine pentru casa ta, nimicind multe popoare; ți-ai pierdut însăși viața. ¹¹Căci piatra va striga din zid, iar grinda îi va răspunde din lemnărie. ¹²Vai de cel care zidește o cetate prin vărsare de sânge și întemeiază un oraș pe nedreptate! ¹³Oare nu de la Tatăl oștirilor cerești vine că popoarele se ostenesc doar ca să hrănească focul, iar neamurile se istovesc în zadar? ¹⁴Căci pământul se va umple de cunoașterea slavei Tatălui nostru, așa cum apele acoperă marea. ¹⁵Vai de cel care îi face pe semenii săi să bea—turnându-ți mânia până se îmbată—ca să le privească goliciunea! ¹⁶Te vei umple de rușine în loc de slavă. Bea și tu și te clatină! Paharul din dreapta Tatălui nostru va ajunge și la tine, iar ocara va acoperi slava ta. ¹⁷Căci silnicia făcută Libanului te va copleși, iar nimicirea fiarelor lui te va îngrozi—pentru sângele oamenilor și pentru silnicia făcută țării, cetăților și tuturor celor ce locuiesc în ele. ¹⁸La ce folosește un idol, când cel ce l-a făcut l-a cioplit—un chip turnat, un învățător de minciuni? Căci cel ce l-a făcut se încrede în propria lucrare a mâinilor sale, când face idoli fără valoare, care nu pot vorbi. ¹⁹Vai de cel care zice unei bucăți de lemn: „Trezește-te!” sau unei pietre mute: „Scoală-te!” Poate ea să învețe? Iată—este poleită cu aur și argint, dar nu este nicio suflare în ea. ²⁰Dar Tatăl nostru este în templul său cel sfânt; să tacă tot pământul înaintea lui.