Țefania 1

1 ¹Cuvântul Tatălui nostru a venit la Țefania, fiul lui Cuși, fiul lui Ghedalia, fiul lui Amaria, fiul lui Ezechia, pe când Iosia, fiul lui Amon, domnea peste Iuda.

²„Voi mătura cu desăvârșire totul de pe fața pământului”, zice Tatăl nostru.

Lunga îndepărtare a lui Iuda

³„Voi mătura om și dobitoc; voi mătura păsările cerului și peștii mării, și dărâmăturile idolilor împreună cu cei nelegiuiți. Voi stârpi omenirea de pe fața pământului”, zice Tatăl nostru. ⁴„Îmi voi întinde mâna împotriva lui Iuda și împotriva tuturor celor ce locuiesc în Ierusalim. Voi stârpi din locul acesta orice rămășiță a lui Baal, numele preoților idolatri împreună cu preoții, ⁵pe cei ce se închină pe acoperișuri oștirii cerului, pe cei ce se închină și jură pe Tatăl nostru, dar totuși jură și pe Milcom, ^a a v5 Milcom era zeul principal al amoniților; numele însuși poartă sensul de regalitate. ⁶și pe cei ce se întorc de la urmarea Tatălui nostru, care nu-l caută pe Tatăl nostru și nici nu întreabă de el.”

⁷Tăceți înaintea Tatălui Suveran! Căci ziua Tatălui nostru este aproape; a pregătit o jertfă și i-a sfințit pe oaspeții lui. ^b b v7 Ziua Tatălui nostru — ziua în care el însuși lucrează. FHB îl numește aici pentru ca cititorul să-l întâlnească pe Tatăl care judecă, nu o divinitate îndepărtată. Același Tată care creează și izbăvește aduce veacul la socoteala lui rânduită.

⁸„În ziua jertfei Tatălui nostru îi voi pedepsi pe dregători, pe fiii regelui și pe toți cei ce se îmbracă în veșminte străine. ⁹În ziua aceea îi voi pedepsi pe toți cei ce sar peste prag, care umplu casa stăpânului lor cu silnicie și înșelăciune. ^c c v9 Săritul peste prag era o superstiție păgână, legată probabil de practica filistenilor la templul lui Dagon (vezi 1 Samuel 5:5). ¹⁰În ziua aceea”, zice Tatăl nostru, „un strigăt se va înălța de la Poarta Peștilor, un vaiet din Cartierul al Doilea și un bubuit puternic dinspre dealuri. ¹¹Văitați-vă, voi care locuiți în Piua! Căci toți negustorii au fost reduși la tăcere; toți cei ce cântăresc argint au fost stârpiți.” ^d d v11 Piua (în ebraică, Makteș) era un cartier comercial scobit al Ierusalimului, numit astfel după forma lui asemănătoare unui castron.

¹²În vremea aceea voi cerceta Ierusalimul cu felinare și îi voi pedepsi pe oamenii care s-au statornicit ca vinul pe drojdia lui, care zic în inima lor: „Dumnezeu nu va face nimic — nici bine, nici rău. ^e e v12 Vinul lăsat nemișcat pe drojdia lui se îngroașă și se acrește — o imagine a oamenilor prea așezați și prea mulțumiți ca să mai aștepte ceva de la Tatăl nostru.

¹³Bogăția lor va fi prădată și casele lor, pustiite. Vor zidi case, dar nu vor locui în ele; vor sădi vii, dar nu vor bea vinul lor.”

¹⁴Ziua cea mare a Tatălui nostru este aproape — aproape și vine în grabă. Ascultați! Ziua Tatălui nostru este amară; acolo viteazul strigă amarnic. ¹⁵Ziua aceea este o zi de mânie, o zi de necaz și strâmtorare, o zi de ruină și pustiire, o zi de întuneric și beznă, o zi de nori și negură deasă, ¹⁶o zi de sunet de trâmbiță și de strigăt de luptă împotriva cetăților întărite și împotriva turnurilor înalte de la colțuri.

¹⁷„Voi aduce peste oameni o asemenea strâmtorare, încât vor bâjbâi ca orbii, pentru că au păcătuit împotriva Tatălui nostru. Sângele lor va fi vărsat ca țărâna și carnea lor ca gunoiul. ¹⁸Nici argintul lor, nici aurul lor nu-i vor putea scăpa în ziua mâniei Tatălui nostru. În focul geloziei lui, tot pământul va fi mistuit, căci el va aduce un sfârșit năprasnic tuturor celor de pe pământ.”