Țefania 2

2 ¹Adunați-vă, strângeți-vă, neam fără rușine, ²înainte ca hotărârea să nască — ziua trece ca pleava — înainte ca mânia aprinsă a Tatălui nostru să vină peste voi, înainte ca ziua mâniei Tatălui nostru să vină peste voi. ³Căutați-L pe Tatăl nostru, voi toți cei smeriți ai țării, care împliniți judecata lui; căutați neprihănirea, căutați smerenia. Poate veți fi ascunși în ziua mâniei Tatălui nostru. ⁴Căci Gaza va fi părăsită, iar Ascalonul va ajunge o pustietate; Asdodul va fi izgonit la amiază, iar Ecronul va fi dezrădăcinat. ⁵Vai de voi, care locuiți lângă mare, neam al cheretiților! Cuvântul Tatălui nostru este împotriva voastră, Canaane, țară a filistenilor: „Te voi nimici până nu va mai rămâne niciun locuitor.” ⁶Iar țărmul mării va ajunge pășuni, cu izlazuri pentru păstori și staule pentru turme. ⁷Țărmul va fi al rămășiței casei lui Iuda; acolo vor paște, iar în casele Ascalonului se vor culca seara. Căci Tatăl nostru va veghea asupra lor și le va schimba soarta. ⁸Am auzit batjocurile Moabului și ocările amoniților, cu care au batjocorit poporul Meu și s-au fălit împotriva țării lor.

⁹De aceea, viu sunt Eu, zice Tatăl oștirilor cerești, Tatăl nostru al lui Israel, Moabul va ajunge ca Sodoma, iar amoniții ca Gomora — o țară de urzici și gropi de sare, o pustietate pe vecie. Rămășița poporului Meu îi va prăda pe ei, iar cei rămași din neamul Meu îi vor stăpâni. ¹⁰„Aceasta vor primi pentru mândria lor, pentru că au batjocorit și s-au fălit împotriva poporului Tatălui oștirilor cerești. ¹¹Tatăl nostru va fi înfricoșător pentru ei, căci va înfometa toți dumnezeii pământului; și toate țărmurile neamurilor i se vor închina, fiecare din locul său.”

¹²Voi, cușiților, veți fi și voi uciși de sabia Mea.

¹³Iar el își va întinde mâna împotriva nordului și va nimici Asiria, și va preface Ninive într-o pustietate, uscată ca pustiul. ¹⁴Turme se vor culca în mijlocul ei, tot felul de animale sălbatice; atât bufnița, cât și ariciul se vor adăposti pe vârfurile stâlpilor ei. Un glas va cânta la ferestre, dărâmături în prag, căci lemnăria de cedru a fost dezgolită. ¹⁵Aceasta este cetatea fără griji, care trăia în siguranță, care zicea în inima ei: „Eu sunt și nu mai este nimeni în afară de mine.” Ce ruină a ajuns, o vizuină pentru animalele sălbatice! Oricine trece pe lângă ea fluieră și își scutură pumnul.