Romani 3

3 ¹Ce avantaj are, atunci, iudeul? Sau ce valoare are circumcizia? ²Mult, în toate privințele. Mai întâi de toate, lor le-au fost încredințate înseși cuvintele Tatălui nostru. ³Ce urmează atunci? Dacă unii au fost necredincioși, oare necredincioșia lor va desființa credincioșia Tatălui nostru? ⁴Nicidecum! Tatăl nostru să fie adevărat, chiar dacă orice om este mincinos. După cum este scris: „Tu ești dovedit drept în cuvintele tale și ieși biruitor când ești judecat.”

⁵Dar dacă nedreptatea noastră scoate în evidență neprihănirea Tatălui nostru, ce vom spune? Oare este nedrept Tatăl nostru când Își revarsă mânia asupra noastră? (Vorbesc în felul oamenilor.). ⁶Nicidecum! Căci atunci cum ar putea Tatăl nostru să judece lumea? ⁷Dar dacă, prin minciuna mea, adevărul Tatălui nostru sporește spre slava lui, de ce mai sunt judecat ca păcătos? ⁸Și de ce să nu spunem, cum ne defăimează unii că am spune: „Să facem rău, ca să vină binele”? Osânda lor este dreaptă.

Nimeni nu este neprihănit

⁹Ce urmează atunci? Suntem noi mai presus? Nicidecum—căci am dovedit mai înainte că și iudeii, și grecii sunt toți sub stăpânirea păcatului, ¹⁰după cum este scris: „Nu este niciun om neprihănit, niciunul măcar; ¹¹nimeni nu înțelege; nimeni nu-l caută pe Tatăl nostru. ¹²Toți s-au abătut; împreună au ajuns netrebnici; nimeni nu face binele, niciunul măcar. ¹³Gâtlejul lor este un mormânt deschis; cu limbile lor înșală.” „Venin de șarpe este sub buzele lor. ¹⁴Gura lor este plină de blestem și amărăciune. ¹⁵Picioarele lor sunt grabnice să verse sânge; ¹⁶prăpăd și nenorocire sunt pe căile lor, ¹⁷iar calea păcii n-au cunoscut-o. ¹⁸Nu este frică de Tatăl nostru înaintea ochilor lor.”

¹⁹Știm însă că tot ce spune Legea le spune celor ce sunt sub ea, pentru ca orice gură să fie astupată și toată lumea să fie găsită răspunzătoare înaintea Tatălui nostru. ²⁰Nimeni nu va fi îndreptățit înaintea lui prin faptele Legii; căci prin Lege vine cunoașterea păcatului.

Îndreptățiți prin credința în Isus

²¹Dar acum, în afară de Lege, s-a arătat neprihănirea Tatălui nostru, mărturisită de Lege și de Profeți. ²²Această neprihănire a Tatălui nostru vine prin credința în Isus Hristos, pentru toți cei ce cred; căci nu este nicio deosebire, ²³fiindcă toți au păcătuit și sunt lipsiți de slava Tatălui nostru, ²⁴și sunt îndreptățiți în dar, prin harul lui, prin răscumpărarea care este în Hristos Isus. ²⁵Tatăl nostru L-a rânduit ca jertfă de ispășire, prin credința în sângele Lui, ca să-și arate neprihănirea, căci, în îndelunga lui răbdare, trecuse cu vederea păcatele săvârșite mai înainte, ²⁶ca să-și arate neprihănirea în vremea de acum, așa încât el să fie drept și totodată să-l îndreptățească pe cel ce crede în Isus.

²⁷Unde este, dar, lauda? A fost înlăturată. Prin ce lege? A faptelor? Nu—ci prin legea credinței. ²⁸Căci noi socotim că omul este îndreptățit prin credință, fără faptele Legii. ²⁹Sau este Tatăl nostru numai Tatăl iudeilor? Nu este și Tatăl neamurilor? Ba da, și al neamurilor, ³⁰fiindcă Tatăl nostru este unul singur și el îi va îndreptăți prin credință pe cei circumciși și tot prin credință pe cei necircumciși.

³¹Desființăm noi, atunci, Legea prin această credință? Nicidecum—dimpotrivă, întărim Legea.