Romani 2

2 ¹Așadar, nu ai nicio scuză, oricine ai fi, când judeci pe altul; căci, judecându-l, te condamni pe tine însuți, fiindcă faci aceleași lucruri. ²Știm că judecata Tatălui nostru cade pe drept asupra celor ce fac asemenea lucruri. ³Crezi tu, cel care judeci pe alții pentru asemenea lucruri în timp ce le faci tu însuți, că vei scăpa de judecata Tatălui nostru? ⁴Sau disprețuiești bogăția bunătății, a îngăduinței și a îndelungii Sale răbdări, fără să-ți dai seama că bunătatea Tatălui nostru te îndeamnă la pocăință? ⁵Dar, din pricina inimii tale împietrite și nepocăite, îți aduni mânie pentru ziua mâniei, când se va descoperi judecata dreaptă a Tatălui nostru. ⁶El va răsplăti fiecăruia după faptele lui. ⁷Celor ce, prin stăruință în fapte bune, caută slavă, cinste și nemurire, le va da viața veșnică. ⁸Dar cei ce caută numai la ei înșiși, resping adevărul și urmează răutatea vor avea parte de mânie și urgie. ⁹Necaz și strâmtorare peste orice suflet care face răul: întâi peste iudeu, apoi peste grec, ¹⁰dar slavă, cinste și pace peste oricine face binele: întâi peste iudeu, apoi și peste grec. ¹¹Căci Tatăl nostru nu face părtinire. ¹²Cei ce au păcătuit fără lege vor și pieri fără lege, iar cei ce au păcătuit sub lege vor fi judecați după lege. ¹³Căci nu cei ce aud legea sunt neprihăniți înaintea Tatălui nostru, ci cei ce o împlinesc vor fi îndreptățiți. ¹⁴Într-adevăr, când neamurile, care nu au lege, fac din fire ceea ce cere legea, legea lucrează în ei, măcar că nu au lege. ¹⁵Ei arată că lucrarea legii este scrisă în inimile lor; cugetul lor mărturisește, iar gândurile lor fie îi învinuiesc, fie îi apără. ¹⁶Lucrul acesta se va vedea în ziua când Tatăl nostru va judeca, prin Isus Hristos, lucrurile ascunse ale fiecăruia, potrivit Evangheliei mele. ^a a v16 Tatăl nostru este judecătorul, însă El judecă prin Fiul Său — Tatăl i-a încredințat toată judecata lui Isus.

Legea nu te va mântui

¹⁷Dar dacă tu te numești iudeu, te bizui pe lege și te lauzi cu Tatăl nostru, ¹⁸dacă cunoști voia Tatălui nostru și deosebești ce este ales, fiind învățat de lege, ¹⁹dacă ești încredințat că ești călăuză a orbilor, lumină a celor ce sunt în întuneric, ²⁰îndreptător al celor fără minte, învățător al pruncilor, având în lege chipul cunoștinței și al adevărului, ²¹tu deci, care îi înveți pe alții, pe tine însuți nu te înveți? Tu, care propovăduiești să nu furi, furi? ²²Tu, care spui altora să nu preacurvească, preacurvești? Tu, căruia ți-e scârbă de idoli, jefuiești templele? ²³Tu, care te lauzi cu legea, Îl necinstești pe Tatăl nostru prin călcarea legii? ²⁴După cum este scris: „Numele Tatălui nostru este hulit printre neamuri din pricina voastră.” ²⁵Tăierea împrejur este de folos dacă împlinești legea; dar dacă o calci, tăierea ta împrejur ajunge netăiere împrejur. ²⁶Așadar, dacă cel netăiat împrejur păzește cerințele legii, oare netăierea lui împrejur nu i se va socoti ca o tăiere împrejur? ²⁷Cel netăiat împrejur în trup, dar care împlinește legea, te va judeca pe tine, care, deși ai litera și tăierea împrejur, calci legea. ²⁸Căci iudeu nu este cel care se arată pe dinafară, nici tăiere împrejur nu este cea de pe dinafară, în trup. ²⁹Ci iudeu este cel care este iudeu înlăuntru, iar tăierea împrejur este cea a inimii, prin Duhul, nu prin slovă; lauda acestuia nu vine de la oameni, ci de la Tatăl nostru.