Romani 1

1 ¹Pavel, rob al lui Hristos Isus, chemat să fie apostol, pus deoparte pentru Evanghelia Tatălui nostru, ²Evanghelia pe care a făgăduit-o mai dinainte prin prorocii Săi în Sfintele Scripturi, ³cu privire la Fiul Său, care, în viața Sa pământească, se trage din David, ⁴și care a fost dovedit Fiul Tatălui nostru cu putere, după Duhul sfințeniei, prin învierea Sa din morți — Isus Hristos, Domnul nostru. ⁵Prin El am primit har și apostolie, ca să aducem la ascultarea credinței toate neamurile, pentru Numele Său, ⁶și printre ei sunteți și voi, cei chemați să fie ai lui Isus Hristos. ⁷Tuturor celor din Roma, iubiți de Tatăl nostru și chemați să fie poporul Său sfânt: har vouă și pace de la Tatăl nostru și de la Domnul Isus Hristos.

Dornic să aducă Evanghelia

⁸Mai întâi, Îi mulțumesc Tatălui meu prin Isus Hristos pentru voi toți, fiindcă despre credința voastră se vorbește în toată lumea. ⁹Căci martor îmi este Tatăl nostru, pe care Îl slujesc în duhul meu în Evanghelia Fiului Său, că neîncetat îmi aduc aminte de voi în rugăciunile mele, ¹⁰cerând ca, într-un fel, prin voia Tatălui nostru, să izbutesc acum, în sfârșit, să vin la voi. ¹¹Căci tânjesc să vă văd, ca să vă fac parte de vreun dar duhovnicesc care să vă întărească, ¹²adică să fim îmbărbătați împreună, unul prin credința altuia, atât prin a voastră, cât și prin a mea.

¹³Nu vreau să nu știți, fraților: de multe ori mi-am pus în gând să vin la voi, dar am fost împiedicat până acum — ca să am și printre voi vreun rod, ca și printre celelalte neamuri. ¹⁴Sunt dator atât grecilor, cât și negrecilor, atât înțelepților, cât și celor neștiutori. ¹⁵Astfel, sunt dornic să vă vestesc Evanghelia și vouă, celor din Roma.

¹⁶Nu mi-e rușine de Evanghelie, căci ea este puterea Tatălui nostru pentru mântuirea oricui crede — întâi a iudeului, apoi a grecului.

¹⁷Căci în ea este descoperită neprihănirea Tatălui nostru, din credință spre credință, după cum este scris: „Cel neprihănit va trăi prin credință.” ^a a v17 „Din credință spre credință”: Evanghelia este pusă în mișcare de credință de la un capăt la altul — de la început până la sfârșit.

Mânia Tatălui nostru împotriva păcatului

¹⁸Căci mânia Tatălui nostru se descoperă din cer împotriva oricărei neevlavii și nedreptăți a oamenilor, care înăbușă adevărul prin nedreptate. ¹⁹Fiindcă ce se poate cunoaște despre Tatăl nostru le este descoperit, căci El le-a descoperit. ²⁰De la facerea lumii, însușirile Lui nevăzute — puterea Lui veșnică și dumnezeirea Lui — se văd lămurit, fiind înțelese din lucrurile făcute de El. Așa că nu se pot dezvinovăți. ²¹Măcar că L-au cunoscut pe Tatăl nostru, nu L-au slăvit ca Dumnezeu, nici nu I-au mulțumit, ci gândirea lor s-a deșertat și inima lor fără pricepere s-a întunecat. ²²Zicând că sunt înțelepți, au ajuns nebuni ²³și au schimbat slava Tatălui nostru nemuritor în chipuri cioplite făcute după asemănarea omului muritor și a păsărilor, a dobitoacelor și a târâtoarelor. ²⁴De aceea, Tatăl nostru i-a lăsat pradă poftelor inimii lor, necurăției, ca să își necinstească singuri trupurile între ei, ²⁵pentru că au schimbat adevărul despre Tatăl nostru într-o minciună și s-au închinat și au slujit făpturii în locul Făcătorului, care este binecuvântat în veci. Amin.

²⁶Din pricina aceasta, Tatăl nostru i-a lăsat pradă unor pofte rușinoase. Femeile lor au schimbat întrebuințarea firească într-una împotriva firii. ²⁷Tot astfel, și bărbații au părăsit întrebuințarea firească a femeii, aprinzându-se în pofta lor unii pentru alții — bărbați săvârșind cu bărbați lucruri necuviincioase și primind în ei înșiși plata cuvenită rătăcirii lor. ²⁸Fiindcă n-au căutat să-L păstreze pe Tatăl nostru în cunoștința lor, El i-a lăsat pradă minții lor netrebnice, ca să facă lucruri neîngăduite. ²⁹S-au umplut de orice fel de nedreptate, de răutate, de lăcomie și de rea-voință; plini de invidie, de ucidere, de ceartă, de înșelăciune și de pică; sunt bârfitori, ³⁰clevetitori, urâtori ai Tatălui nostru, obraznici, trufași, lăudăroși, născocitori de rele, neascultători de părinți, ³¹fără minte, fără credincioșie, fără dragoste firească, fără milă. ³²Măcar că știu hotărârea dreaptă a Tatălui nostru, că cei ce fac astfel de lucruri sunt vrednici de moarte, totuși nu numai că le fac ei înșiși, ci îi și aprobă pe cei ce le fac.