Psalmii 22

22 ¹Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, de ce m-ai părăsit pe mine? De ce ești atât de departe de izbăvirea mea, atât de departe de gemetele mele de durere? ^a a v1 Isus a rostit de pe cruce cuvintele de început ale acestui psalm. Întregul psalm este al Lui — trecând de la agonia părăsirii la închinarea tuturor neamurilor.

²Tatăl meu, strig ziua, dar nu răspunzi; noaptea, dar nu găsesc odihnă.

³Totuși tu ești sfânt, întronat pe laudele lui Israel. ⁴În tine s-au încrezut strămoșii noștri; s-au încrezut, și tu i-ai izbăvit. ⁵Către tine au strigat și au fost scăpați; în tine s-au încrezut și nu au fost dați de rușine.

⁶Dar eu sunt un vierme, nu un om, batjocorit de oameni și disprețuit de popor. ⁷Toți cei ce mă văd își bat joc de mine; aruncă cu insulte, clătinând din cap: ⁸Se încrede în Dumnezeu; să-l scape Dumnezeu! Să-l izbăvească Tatăl nostru, fiindcă Tatăl nostru își găsește plăcerea în el.

⁹Totuși tu m-ai scos din pântece; m-ai făcut să mă încred la sânul mamei mele. ¹⁰De la naștere am fost încredințat ție; din pântecele mamei mele tu ai fost Tatăl meu.

¹¹Nu te depărta de mine, căci necazul este aproape și nu este nimeni care să ajute.

¹²Mulți tauri mă împresoară pe mine; tauri puternici din Basan mă înconjoară. ¹³Ca niște lei care rag sfâșiind prada, își deschid larg gura împotriva mea. ¹⁴Sunt vărsat ca apa și toate oasele mi se desfac din încheieturi. Inima mi s-a făcut ca ceara; se topește înăuntrul meu. ¹⁵Puterea mea s-a uscat ca lutul ars de soare, și limba mi se lipește de cerul gurii; mă așezi în țărâna morții.

¹⁶Câini mă împresoară pe mine; o ceată de răufăcători mă înconjoară pe mine; mi-au străpuns mâinile și picioarele. ^b b v16 Scrise cu o mie de ani înainte ca răstignirea să fie practicată, aceste detalii — mâinile și picioarele străpunse și veșmintele împărțite care urmează — s-au împlinit la crucea lui Isus. ¹⁷Îmi pot număra toate oasele; oamenii se holbează la mine și se bucură de nenorocirea mea. ¹⁸Își împart veșmintele mele între ei și aruncă zarurile pentru haina mea.

¹⁹Dar tu, Tatăl meu, nu te depărta; tu ești tăria mea — vino degrabă să mă ajuți. ²⁰Izbăvește-mi viața de sabie, viața mea scumpă din puterea câinilor. ²¹Scapă-mă din gura leului; din coarnele bivolilor sălbatici mi-ai răspuns. ^c c v21 Punctul de cotitură al psalmului: trecutul neașteptat — „mi-ai răspuns” — vestește o credință plină de încredere că Dumnezeu a răspuns deja.

²²Voi vesti numele tău fraților mei; în adunare te voi lăuda. ^d d v22 Noul Testament pune acest verset pe buzele lui Isus — Fiul înviat vestind numele Tatălui printre frații și surorile pe care nu Se rușinează să-i numească ai Săi. ²³Voi, care vă temeți de Tatăl nostru, lăudați-l pe el! Voi toți, urmașii lui Iacov, cinstiți-l pe el! Stați cu teamă înaintea lui, voi toți, sămânța lui Israel! ²⁴Căci el nu a disprețuit, nici nu a nesocotit suferința celui asuprit; nu și-a ascuns fața de el, ci i-a ascultat strigătul după ajutor.

²⁵De la tine vine lauda mea în adunarea cea mare; înaintea celor ce se tem de el îmi voi împlini jurămintele. ²⁶Cei asupriți vor mânca și se vor sătura; cei ce îl caută pe Tatăl nostru îl vor lăuda pe el — inima voastră să trăiască în veci!

²⁷Toate marginile pământului își vor aduce aminte și se vor întoarce la Tatăl nostru, și toate familiile neamurilor se vor închina înaintea lui. ²⁸Căci a Tatălui nostru este împărăția, și el domnește peste neamuri.

²⁹Toți cei bogați ai pământului vor ospăta și se vor închina; toți cei ce se coboară în țărână vor îngenunchea înaintea lui — cei ce nu-și pot ține viața. ³⁰Urmașii îi vor sluji lui; generațiilor viitoare li se va povesti despre Tatăl Suveran. ³¹Vor veni și vor vesti neprihănirea lui unui popor care încă nu s-a născut — căci Tatăl nostru a făcut aceasta.