Tatăl meu, Păstorul meu
Un psalm al lui David.
David păstorul scrie despre cum este să ai un Tată: hrănit, adăpat, adus înapoi când sufletul îi slăbește, purtat fără teamă prin valea umbrei adânci, apoi așezat la o masă întinsă în fața dușmanilor săi. Bunătatea nu doar îl urmează — ea îl urmărește.
23 1Tatăl meu este păstorul meu; nu-mi lipsește nimic. 2În pășuni verzi mă lasă să mă culc; la ape liniștite mă duce. 3Îmi înviorează sufletul; mă călăuzește pe cărările neprihănirii din pricina numelui său. 4Chiar dacă umblu prin valea umbrei morții, nu mă voi teme de niciun rău, căci tu ești cu mine; nuiaua ta și toiagul tău mă mângâie. 5Tu pregătești o masă înaintea mea în fața vrăjmașilor mei; îmi ungi capul cu untdelemn; paharul meu dă pe dinafară. 6Negreșit, bunătatea și dragostea neclintită mă vor urmări în toate zilele vieții mele, și voi locui în casa Tatălui meu pentru totdeauna.
