Iuda 1

1 ¹Iuda, rob al lui Isus Hristos și frate al lui Iacov, către cei chemați, iubiți în Tatăl nostru și păziți pentru Isus Hristos: ²Mila, pacea și dragostea să vă fie înmulțite.

Luptați pentru credință

³Preaiubiților, deși doream mult să vă scriu despre mântuirea noastră comună, am fost nevoit să vă scriu îndemnându-vă să luptați pentru credința dată sfinților o dată pentru totdeauna. ⁴Căci s-au strecurat pe furiș niște oameni neobservați, de mult rânduiți pentru această judecată—oameni neevlavioși, care prefac harul Tatălui nostru într-un prilej de desfrânare și Îl tăgăduiesc pe singurul nostru Stăpân și Domn, Isus Hristos.

⁵Vreau să vă aduc aminte, măcar că știți toate acestea, că Isus, după ce a mântuit un popor din țara Egiptului, i-a nimicit apoi pe cei ce n-au crezut. ^a a v5 Unele manuscrise timpurii au „Domnul” sau „Dumnezeu”; cele mai vechi și mai puternice au „Isus”. Iuda Îl numește Isus pe Cel care l-a mântuit pe Israel din Egipt — același Domn care a umblat cu poporul său prin pustie. ⁶Pe îngerii care nu și-au păstrat starea lor dintâi, ci și-au părăsit locuința cuvenită, i-a păstrat în lanțuri veșnice, în întuneric adânc, pentru judecata zilei celei mari. ^b b v6 Acești îngeri se referă probabil la „fiii lui Dumnezeu” care au părăsit cerul și au luat soții dintre oameni (Geneza 6:1–4). ⁷Tot așa, Sodoma, Gomora și cetățile din jurul lor, care s-au dedat la desfrânare și au umblat după împreunări nefirești, stau ca o pildă, suferind pedeapsa focului veșnic. ⁸Totuși, acești visători își pângăresc la fel trupul, disprețuiesc orice stăpânire și batjocoresc ființele slăvite. ⁹Dar arhanghelul Mihail, când se împotrivea diavolului și se certa cu el pentru trupul lui Moise, n-a îndrăznit să rostească împotriva lui o judecată batjocoritoare, ci a zis: „Tatăl nostru să te mustre!” ^c c v9 Această relatare despre Mihail și trupul lui Moise provine dintr-o tradiție iudaică (Înălțarea lui Moise), nu din Vechiul Testament. ¹⁰Dar aceștia batjocoresc tot ce nu înțeleg, iar ceea ce înțeleg din instinct, ca animalele fără minte, aceasta îi distruge. ¹¹Vai de ei! Căci au apucat pe calea lui Cain, s-au aruncat pentru plată în rătăcirea lui Balaam și au pierit în răzvrătirea lui Core. ¹²Aceștia sunt niște stânci ascunse la mesele voastre de dragoste, ospătând cu voi fără teamă și hrănindu-se doar pe ei înșiși—nori fără apă, mânați de vânt, pomi tomnatici fără rod, de două ori morți, dezrădăcinați. ¹³Valuri sălbatice ale mării, care își spumegă rușinea lor; stele rătăcitoare, cărora le este păstrat pe vecie întunericul cel mai adânc. ¹⁴Despre aceștia a prorocit și Enoh, al șaptelea de la Adam, zicând: „Iată, Domnul nostru Isus a venit cu zecile de mii de sfinți ai săi, ^d d v14 Iuda aplică vechea prorocie a lui Enoh la venirea lui Isus — Domnul care se întoarce cu sfinții săi ca să facă dreptate. Noul Testament Îl numește Isus pe Cel care vine în slavă cu îngerii săi (Matei 25:31; 2 Tesaloniceni 1:7). ¹⁵ca să facă judecată împotriva tuturor și să dovedească pe orice om de toate faptele neevlavioase pe care le-au săvârșit în chip neevlavios și de toate cuvintele aspre pe care păcătoșii neevlavioși le-au rostit împotriva lui.” ¹⁶Aceștia sunt niște cârtitori, nemulțumiți cu soarta lor, care umblă după poftele lor; gura lor rostește vorbe îngâmfate și lingușesc pe oameni pentru câștig.

Amintiți-vă ce a fost prezis

¹⁷Dar voi, preaiubiților, aduceți-vă aminte de cele spuse mai dinainte de apostolii Domnului nostru Isus Hristos. ¹⁸Cum vă spuneau ei: „În vremea din urmă vor fi batjocoritori, care vor trăi după poftele lor neevlavioase.” ¹⁹Aceștia sunt cei ce fac dezbinări, oameni lumești, lipsiți de Duhul.

²⁰Dar voi, preaiubiților, zidiți-vă pe credința voastră preasfântă și rugați-vă în Duhul Sfânt. ²¹Țineți-vă în dragostea Tatălui nostru, așteptând mila Domnului nostru Isus Hristos, care duce la viața veșnică. ²²Și aveți milă de cei ce se îndoiesc; ²³pe unii mântuiți-i, smulgându-i din foc; de alții aveți milă cu teamă, urând până și haina pângărită de păcatul lor.

Tatăl nostru vă păzește

²⁴Iar Aceluia care poate să vă păzească de orice cădere și să vă pună fără vină înaintea slavei sale, cu mare bucurie, ²⁵singurului nostru Tată, Mântuitorul nostru, prin Isus Hristos, Domnul nostru, să fie slava, măreția, puterea și stăpânirea, înainte de toți vecii, acum și în veci. Amin. ^e e v25 Iuda aduce toată slava Tatălui nostru, singurul Dumnezeu și Mântuitor, prin Isus, Fiul său — Tatăl și Fiul deosebiți, dar una în închinarea pe care o primesc.