3 Ioan 1

1 ¹Prezbiterul, către preaiubitul Gaius, pe care îl iubesc în adevăr.

²Preaiubitule, mă rog să-ți meargă bine în toate și să fii sănătos, așa cum îi merge bine sufletului tău. ³M-am bucurat foarte mult când au venit niște frați și au mărturisit despre credincioșia ta față de adevăr—căci tu într-adevăr umbli în el. ⁴Nu am bucurie mai mare decât aceasta: să aud că copiii mei umblă în adevăr.

⁵Preaiubitule, lucrezi cu credincioșie în tot ce faci pentru frați, chiar și pentru cei străini. ⁶Ei au mărturisit despre dragostea ta înaintea bisericii. Trimite-i mai departe într-un chip vrednic de Tatăl nostru. ⁷Căci au pornit pentru Numele Lui, fără să primească nimic de la neamuri. ^a a v7 „Numele” se referă la Isus — acești misionari au pornit reprezentându-L și nu au primit niciun sprijin financiar de la necredincioși. ⁸De aceea, suntem datori să sprijinim astfel de oameni, ca să fim împreună-lucrători pentru adevăr.

⁹Am scris ceva bisericii, dar Diotref, căruia îi place să fie cel dintâi între ei, nu ne primește. ¹⁰De aceea, dacă voi veni, voi da în vileag ce face el—ne ponegrește cu vorbe răutăcioase. Și nemulțumit cu atât, nici el nu-i primește pe frați, îi oprește pe cei care vor să-i primească și îi dă afară din biserică.

¹¹Preaiubitule, nu imita răul, ci binele. Cine face binele este de la Tatăl nostru; cine face răul nu L-a văzut pe Tatăl nostru. ¹²Toți îl vorbesc de bine pe Dimitrie, și la fel și adevărul. Mărturisim și noi, și știi că mărturia noastră este adevărată.

¹³Aveam multe să-ți scriu, dar nu vreau să ți le scriu cu cerneală și condei. ¹⁴Nădăjduiesc să te văd în curând, și vom vorbi față în față. ¹⁵Pace ție! Prietenii te salută. Salută-i pe prieteni, pe fiecare pe nume.