2 Ioan 1

1 ¹Bătrânul, către aleasa doamnă și copiii ei, pe care îi iubesc în adevăr — și nu numai eu, ci și toți cei care cunosc adevărul, ^a a v1 „Aleasa doamnă și copiii ei” se referă cel mai probabil la o biserică locală și la membrii ei. ²datorită adevărului care trăiește în noi și va fi cu noi în veci. ³Harul, mila și pacea vor fi cu noi de la Tatăl nostru și de la Isus Hristos, Fiul Tatălui nostru, în adevăr și în dragoste.

⁴M-am bucurat nespus să găsesc pe unii dintre copiii tăi umblând în adevăr, așa cum ne-a poruncit Tatăl nostru. ⁵Și acum te rog, dragă doamnă: nu o poruncă nouă, ci una pe care o avem de la început — să ne iubim unii pe alții. ⁶Și aceasta este dragostea: să umblăm după poruncile lui. Aceasta este porunca, așa cum ați auzit de la început: să umblați în dragoste.

⁷Căci mulți înșelători au ieșit în lume, tăgăduind că Isus Hristos a venit în trup. Acesta este înșelătorul și antihristul. ⁸Luați seama la voi înșivă, ca să nu pierdeți ceea ce am lucrat, ci să primiți o răsplată deplină. ⁹Oricine trece dincolo și nu rămâne în învățătura lui Hristos nu Îl are pe Tatăl nostru; cine rămâne în învățătură Îl are și pe Tatăl nostru, și pe Fiul. ^b b v9 A-L tăgădui pe Fiul înseamnă a-L pierde pe Tatăl. Epistola lui Ioan insistă că ei nu pot fi despărțiți — a rămâne în învățătura lui Isus înseamnă a-i avea împreună și pe Tatăl nostru, și pe Fiul său. ¹⁰Dacă vine cineva la voi și nu aduce această învățătură, nu-l primiți în casă și nu-l salutați, ¹¹căci cine îl salută se face părtaș la faptele lui rele.

¹²Am multe să vă scriu, dar n-aș vrea să folosesc hârtie și cerneală. Nădăjduiesc să vin și să vorbesc cu voi față în față, ca bucuria noastră să fie deplină. ¹³Copiii surorii tale alese te salută.