Apocalipsa 1

1 ¹Descoperirea lui Isus Hristos, pe care Tatăl nostru i-a dat-o ca să le arate slujitorilor săi ce trebuie să se întâmple în curând. Isus a făcut-o cunoscută trimițându-l pe îngerul său la slujitorul său Ioan, ²care a mărturisit despre cuvântul Tatălui nostru și despre mărturia lui Isus Hristos — tot ce a văzut.

³Ferice de cel ce citește cu glas tare profeția aceasta și ferice de cei ce aud și păzesc ce este scris în ea — vremea este aproape.

Har pentru cele șapte biserici

⁴Ioan, către cele șapte biserici din Asia: har și pace vouă de la Cel ce este, care era și care vine, și de la cele șapte duhuri dinaintea tronului său, ^a a v4 Cele „șapte duhuri” dinaintea tronului nu sunt șapte ființe, ci unicul Duh Sfânt în plinătatea sa înșeptită, întregind salutul din partea Tatălui nostru, a Duhului și a lui Isus. ⁵și de la Isus Hristos, martorul credincios, întâiul născut dintre cei morți, stăpânitorul împăraților pământului. A celui ce ne iubește și ne-a eliberat de păcatele noastre prin sângele său, ⁶și ne-a făcut o împărăție, preoți pentru Tatăl său — a lui să fie slava și stăpânirea în vecii vecilor. Amin.

⁷Iată, el vine pe nori — orice ochi îl va vedea, chiar și cei ce l-au străpuns — și toate semințiile pământului se vor jeli pentru el. Da, amin.

⁸„Eu sunt Alfa și Omega”, zice Dumnezeul cel Suveran, „care este, care era și care vine, Cel Atotputernic.”

Ioan pe Patmos

⁹Eu, Ioan, fratele vostru și părtaș cu voi la suferința, împărăția și răbdarea pe care le avem în Isus, eram pe insula numită Patmos din pricina cuvântului Tatălui nostru și a mărturiei lui Isus. ¹⁰Eram în Duhul în ziua Domnului și am auzit în spatele meu un glas puternic ca o trâmbiță,

¹¹care zicea: „Scrie într-un sul ce vezi și trimite-l celor șapte biserici — Efes, Smirna, Pergam, Tiatira, Sardes, Filadelfia și Laodiceea.”

¹²Atunci m-am întors să văd glasul care îmi vorbea și, când m-am întors, am văzut șapte sfeșnice de aur, ¹³iar în mijlocul sfeșnicelor, pe cineva asemenea unui fiu al omului — Isus — îmbrăcat cu o haină lungă până la picioare și încins pe piept cu un brâu de aur. ^b b v13 Ioan îl vede pe Isus purtând deodată amândouă chipurile din Daniel 7 — „cel asemenea unui fiu al omului” (Daniel 7:13) și înfățișarea Celui Îmbătrânit de zile (Daniel 7:9, descrisă în versetul următor). Părul alb, cadrul tronului, autoritatea peste neamuri — ceea ce Daniel a văzut aparținând a două chipuri, Ioan vede unit în Isus. ¹⁴Părul capului său era alb, ca lâna, ca zăpada; ochii săi, ca flacăra focului. ¹⁵Picioarele sale erau ca bronzul strălucitor, trecut prin cuptor; glasul său, ca vuietul multor ape. ¹⁶În mâna sa dreaptă ținea șapte stele, din gura sa ieșea o sabie ascuțită cu două tăișuri, iar fața sa strălucea ca soarele în toată puterea lui.

¹⁷Când l-am văzut, am căzut la picioarele sale ca mort. El și-a pus mâna dreaptă peste mine, zicând: „Nu te teme! Eu sunt cel dintâi și cel de pe urmă, ^c c v17 „Cel dintâi și cel de pe urmă” este titlul pe care Tatăl nostru și-l însușește prin Isaia (Isaia 44:6); aici Isus și-l însușește pentru sine — Fiul împărtășește identitatea veșnică a Tatălui. ¹⁸Cel viu. Am fost mort și iată că sunt viu în vecii vecilor! Și țin cheile Morții și ale mormântului. ¹⁹Scrie, așadar, ce ai văzut, ce este acum și ce se va întâmpla după acestea. ²⁰Taina celor șapte stele pe care le-ai văzut în mâna mea dreaptă și a celor șapte sfeșnice de aur este aceasta: cele șapte stele sunt îngerii celor șapte biserici, iar cele șapte sfeșnice sunt cele șapte biserici.”