Deuteronomul 32

32 ¹Ascultați, ceruri, și voi vorbi; să audă pământul cuvintele gurii mele. ²Să cadă învățătura mea ca ploaia, să se așeze cuvântul meu ca roua, ca ploile blânde peste iarba fragedă și ca ploaia peste plantele care cresc. ³Căci voi vesti Numele Tatălui nostru; dați măreție Tatălui nostru! ⁴Stânca — Tatăl nostru — lucrarea lui este desăvârșită, căci toate căile lui sunt dreptate. Tatăl nostru este credincios și nu face nicio nedreptate; drept și neprihănit este el. ⁵S-au purtat stricat față de el; nu mai sunt copiii lui, ci o pată — un neam sucit și întortocheat. ⁶Așa îi răsplătiți voi Tatălui nostru, popor nebun și fără minte? Nu este el Tatăl vostru, care v-a creat, care v-a făcut și v-a întemeiat? ^a a v6 Aici Cântarea o spune limpede: Tatăl nostru este cel care l-a creat pe Israel, l-a făcut și l-a întemeiat — inima a ceea ce a fost el dintotdeauna pentru copiii lui. ⁷Adu-ți aminte de zilele de demult; gândește-te la anii neam de neam. Întreabă-l pe tatăl tău, și el îți va spune, pe bătrânii tăi, și ei îți vor explica. ⁸Când Cel Preaînalt, Tatăl nostru, a dat neamurilor moștenirea lor, când a împărțit omenirea, a stabilit hotarele popoarelor după numărul fiilor lui Israel. ⁹Căci partea Tatălui nostru este poporul lui, Iacov este moștenirea lui sortită. ¹⁰L-a găsit într-un ținut pustiu, în pustietatea urlătoare a deșertului; l-a înconjurat, a avut grijă de el, l-a păzit ca pe lumina ochilor lui. ¹¹Ca un vultur care își stârnește cuibul, care plutește peste puii lui, și-a întins aripile și i-a prins, purtându-i pe aripile lui. ¹²Tatăl nostru singur l-a călăuzit, și niciun dumnezeu străin nu era cu el. ¹³L-a așezat pe înălțimile țării, și el a mâncat rodul câmpului; l-a hrănit cu miere din stâncă și cu untdelemn din stânca de cremene. ¹⁴Lapte gros de la cireadă și lapte de la turmă, cu grăsimea mieilor, berbeci din Basan și țapi, cu grâul cel mai ales — și ai băut vinul spumegând din sângele strugurilor. ¹⁵Dar Ieșurun s-a îngrășat și a azvârlit cu copita — te-ai îngrășat, te-ai umflat și te-ai netezit — apoi l-a părăsit pe Tatăl nostru care l-a făcut și a disprețuit Stânca mântuirii lui. ^b b v15 Ieșurun este un nume poetic pentru Israel, însemnând „cel drept”. ¹⁶L-au stârnit la gelozie cu dumnezei străini; l-au întărâtat la mânie cu urâciuni. ¹⁷Au jertfit unor demoni care nu erau Dumnezeu, unor dumnezei pe care nu-i cunoscuseră niciodată, dumnezei noi care apăruseră de curând, de care părinții voștri niciodată nu se temuseră. ¹⁸Ai nesocotit Stânca ce te-a zămislit și L-ai uitat pe Tatăl nostru care ți-a dat viață. ¹⁹Tatăl nostru a văzut și i-a lepădat, din pricina întărâtării fiilor și fiicelor lui.

²⁰Și a zis: „Îmi voi ascunde fața de ei; voi vedea ce se va alege de ei, căci sunt un neam pervers, copii în care nu este credincioșie.

²¹„M-au făcut gelos cu ceea ce nu este dumnezeu; m-au întărâtat la mânie cu idolii lor fără valoare. De aceea îi voi face geloși cu cei care nu sunt un popor; îi voi întărâta la mânie cu un neam nebun. ²²Căci mânia mea a aprins un foc care arde până în adâncurile mormântului; el mistuie pământul și rodul lui și dă foc temeliilor munților. ²³Voi îngrămădi nenorociri peste ei; îmi voi epuiza săgețile împotriva lor. ²⁴Sleiți de foame, mistuiți de ciumă arzătoare și de prăpăd amar; voi trimite colții fiarelor împotriva lor, cu veninul târâtoarelor din țărână. ²⁵Afară, sabia va aduce moartea, iar înăuntru, groaza — deopotrivă pentru tânăr și tânără, pentru pruncul de la sân și pentru bătrânul cărunt. ²⁶Aș fi zis: «Îi voi tăia în bucăți; le voi șterge amintirea din mijlocul oamenilor», ²⁷dacă nu m-aș fi temut de batjocura vrăjmașului, ca nu cumva potrivnicii lor să judece greșit și să zică: «Mâna noastră a biruit; nu Dumnezeu a făcut toate acestea». ²⁸Căci sunt un neam fără înțelepciune, și nu este pricepere în ei. ²⁹De-ar fi înțelepți, ar pricepe aceasta; ar vedea care le este sfârșitul. ³⁰Cum ar putea unul singur să urmărească o mie, și doi să pună pe fugă zece mii, dacă nu i-ar fi vândut Stânca lor și dacă nu i-ar fi părăsit Tatăl nostru? ³¹Căci stânca lor nu este ca Stânca noastră; chiar și vrăjmașii noștri o recunosc. ³²Căci vița lor vine din vița Sodomei și din câmpiile Gomorei; strugurii lor sunt struguri otrăviți, ciorchinii lor sunt amari. ³³Vinul lor este veninul șerpilor, otrava crudă a cobrelor.

³⁴„Oare nu este aceasta strânsă la mine, pecetluită în vistieriile mele? ³⁵A mea este dreptatea și răsplata, pentru vremea când le va aluneca piciorul; căci ziua nenorocirii lor este aproape, și pieirea lor se grăbește asupra lor. ³⁶Căci Tatăl nostru va face dreptate poporului lui și se va îndura de slujitorii lui, când va vedea că puterea lor s-a dus și nu mai rămâne nimeni, nici rob, nici liber. ³⁷Atunci va zice: «Unde sunt dumnezeii lor, stânca în care s-au adăpostit, ³⁸care au mâncat grăsimea jertfelor lor și au băut vinul jertfelor lor de băutură? Să se ridice și să vă ajute; să vă fie adăpost!» ³⁹Priviți — Eu, chiar Eu, sunt acela, și nu este alt dumnezeu în afară de mine. Eu dau moartea și eu dau viața; eu rănesc și eu vindec, și nimeni nu poate scăpa din mâna mea. ⁴⁰Căci îmi ridic mâna spre cer și declar: Cât este de adevărat că trăiesc în veci, ⁴¹când îmi voi ascuți sabia scânteietoare și mâna mea va apuca judecata, voi aduce dreptatea asupra potrivnicilor mei și voi răsplăti pe cei ce mă urăsc. ⁴²Îmi voi îmbăta săgețile cu sânge, și sabia mea va mistui carnea — cu sângele celor uciși și al robilor, din capetele pletoase ale vrăjmașului.”

⁴³Bucurați-vă, neamuri, împreună cu poporul lui, căci el va răzbuna sângele copiilor lui și va aduce dreptatea asupra potrivnicilor lui; el va face ispășire pentru țara lui și pentru poporul lui.

⁴⁴Moise a venit și a rostit în auzul poporului toate cuvintele cântării acesteia, el și Iosua, fiul lui Nun. ⁴⁵Și când a terminat Moise de rostit toate aceste cuvinte întregului Israel,

⁴⁶le-a zis: „Puneți-vă la inimă toate aceste cuvinte pe care vi le mărturisesc astăzi, ca să porunciți copiilor voștri să păzească și să împlinească toate cuvintele legii acesteia. ⁴⁷Acesta nu este un cuvânt fără rost pentru voi — este viața voastră. Prin acest cuvânt veți trăi multă vreme în țara pe care treceți Iordanul ca s-o stăpâniți.”

Tatăl nostru îl cheamă pe Moise acasă

⁴⁸Chiar în ziua aceea, Tatăl nostru i-a vorbit lui Moise, zicând:

⁴⁹„Suie-te pe muntele acesta Abarim, muntele Nebo, din Moab, în fața Ierihonului, și privește Canaanul, pe care îl dau poporului lui Israel în stăpânire. ⁵⁰Apoi mori pe muntele pe care te sui și adaugă-te la poporul tău, așa cum Aaron, fratele tău, a murit pe muntele Hor și a fost adăugat la poporul lui, ⁵¹pentru că ați fost necredincioși față de mine în mijlocul israeliților la apele Meriba-Cades, în pustiul Țin, pentru că nu m-ați sfințit în mijlocul israeliților. ⁵²Căci vei vedea țara de departe, dar nu vei intra în ea — țara pe care o dau poporului lui Israel.”