Binecuvântarea de despărțire a lui Moise
Moise binecuvântează semințiile una câte una înainte să moară — mâinile lui Iuda, învățătura lui Levi, Beniamin odihnindu-se între umerii Lui, belșugul lui Iosif, zăvoarele de fier ale lui Așer și o putere pe măsura zilelor lui. Sub toate, Tatăl cel veșnic este locuința ta, iar dedesubt sunt brațele veșnice.
33 1Aceasta este binecuvântarea pe care Moise, omul Tatălui nostru, a dat-o israeliților înainte de moartea sa. 2El a zis: Tatăl nostru a venit din Sinai, a răsărit peste noi din Seir, a strălucit din muntele Paran. A venit cu zeci de mii de sfinți, cu foc scânteind din dreapta lui. 3Cu adevărat, el iubește popoarele; toți sfinții lui sunt în mâna ta. Ei au mers pe urmele tale, fiecare primind îndrumare de la tine. 4Moise ne-a poruncit o lege, o moștenire pentru adunarea lui Iacov. 5Astfel, el a ajuns Împărat în Ieșurun, când s-au adunat căpeteniile poporului, triburile lui Israel împreună. a a v5 Aici Tatăl nostru domnește ca Împărat peste poporul lui — triburile adunate sunt copiii lui, iar el este Împăratul care îi cârmuiește cu dragoste. 6Să trăiască Ruben și să nu moară, și nici oamenii lui să nu fie puțini.
7Despre Iuda a zis: Ascultă, Tată, glasul lui Iuda; adu-l la poporul lui. Mâinile lui luptă pentru el; fii-i ajutor împotriva vrăjmașilor lui.
8Despre Levi a zis: Tumimul și Urimul tău să fie ale omului tău credincios, pe care l-ai pus la încercare la Masa, cu care te-ai certat la apele Meriba, b b v8 Urimul și Tumimul erau obiecte sfinte purtate de marele preot pentru a căuta călăuzire de la Dumnezeu. 9care a zis despre tatăl său și despre mama sa: „Nu țin seama de ei”; nu i-a recunoscut pe frații săi și nici nu și-a cunoscut copiii. Căci ei au păzit cuvântul tău și au ținut legământul tău. 10Ei îl învață pe Iacov judecățile tale și pe Israel legea ta; pun tămâie înaintea ta și arderi-de-tot întregi pe altarul tău. 11Binecuvântează, Tată, puterea lui și primește lucrarea mâinilor lui. Zdrobește coapsele celor ce se ridică împotriva lui, ale celor ce îl urăsc, ca să nu se mai ridice.
12Despre Beniamin a zis: preaiubitul Tatălui nostru locuiește în siguranță lângă el; Tatăl nostru îl ocrotește pe Beniamin toată ziua, iar Beniamin se odihnește între umerii lui. c c v12 Beniamin este numit preaiubitul Tatălui nostru, ocrotit toată ziua și purtat aproape — chipul unui copil ținut în siguranță, lipit de inima Tatălui.
13Despre Iosif a zis: Tatăl nostru să binecuvânteze țara lui cu cele mai alese daruri ale cerului de sus, cu roua și cu adâncul ce stă dedesubt, 14cu cele mai alese roade coapte de soare și cu rodul bogat al lunilor, 15cu cele mai bune roade ale munților străvechi și cu belșugul dealurilor veșnice, 16cu cele mai bune daruri ale pământului și ale plinătății lui și cu bunăvoința celui ce a locuit în rug. Acestea să se odihnească pe capul lui Iosif, pe creștetul celui pus deoparte dintre frații săi. 17Taurul său întâi născut — a lui este măreția; coarnele lui sunt coarnele unui bivol sălbatic. Cu ele împunge popoarele, pe toate, până la marginile pământului. Astfel sunt zecile de mii ale lui Efraim și astfel sunt miile lui Manase.
18Despre Zabulon a zis: Bucură-te, Zabuloane, la ieșirea ta, și tu, Isahar, în corturile tale. 19Ei cheamă popoarele la munte; acolo aduc jertfe drepte, căci scot belșugul mărilor și comorile ascunse ale nisipului.
20Despre Gad a zis: Binecuvântat este cel ce lărgește hotarele lui Gad! El stă la pândă ca un leu și sfâșie braț și creștet. 21El și-a ales ce era mai bun, căci acolo era păstrată partea unui conducător. A venit cu căpeteniile poporului; a împlinit dreptatea Tatălui nostru și judecățile lui pentru Israel.
22Despre Dan a zis: Dan este un pui de leu care sare din Basan.
23Despre Neftali a zis: Neftali, sătul de bunăvoință și plin de binecuvântarea Tatălui nostru — ia în stăpânire marea și miazăziua.
24Despre Așer a zis: Cel mai binecuvântat dintre fii să fie Așer — să fie plăcut fraților săi și să-și cufunde piciorul în untdelemn. 25Zăvoarele tale vor fi de fier și de bronz, și cât vor fi zilele tale, atâta îți va fi și puterea. 26Nu este nimeni ca Tatăl nostru, Ieșurun, care călărește prin ceruri ca să-ți vină în ajutor și, în măreția lui, prin văzduh. 27Tatăl cel veșnic este locuința ta, și dedesubt sunt brațele veșnice. El a izgonit pe vrăjmaș dinaintea ta și a zis: „Nimicește-l!” d d v27 Brațele veșnice de sub tine sunt ale Tatălui nostru însuși — adăpostul veșnic care își ține copiii și nu-i lasă niciodată să cadă. 28Astfel, Israel locuiește în siguranță; izvorul lui Iacov este pus deoparte într-o țară de grâu și de vin nou, unde cerurile își picură roua. 29Ferice de tine, Israel! Cine este ca tine, un popor mântuit de Tatăl nostru, scutul ajutorului tău și sabia măreției tale! Vrăjmașii tăi vor veni lingușindu-se la tine, iar tu vei călca peste înălțimile lor.