Deuteronomul 31

31 ¹Apoi Moise a mers și a spus cuvintele acestea întregului Israel. ²Le-a zis: „Astăzi am o sută douăzeci de ani; nu mai pot să ies și să intru, iar Tatăl nostru mi-a spus: «Nu vei trece acest Iordan.» ³Însuși Tatăl vostru va trece înaintea voastră; el va nimici neamurile acestea dinaintea voastră, iar voi le veți izgoni. Iosua va trece înaintea voastră, așa cum a spus Tatăl nostru. ⁴Tatăl nostru le va face așa cum a făcut lui Sihon și lui Og, împărații amoriților, și țării lor, când i-a nimicit. ⁵Tatăl nostru vi-i va da în mână, iar voi să le faceți întocmai cum v-am poruncit. ⁶Fiți tari și curajoși. Nu vă temeți și nu vă înspăimântați de ei, căci Tatăl vostru merge cu voi; el nu vă va lăsa și nu vă va părăsi niciodată.”

⁷Moise l-a chemat pe Iosua și i-a zis înaintea întregului Israel: „Fii tare și curajos, căci tu vei merge cu poporul acesta în țara pe care Tatăl nostru a jurat părinților lor să le-o dea, și tu le-o vei da ca moștenire. ⁸Însuși Tatăl nostru merge înaintea ta; el va fi cu tine. El nu te va lăsa și nu te va părăsi niciodată. Nu te teme; nu te descuraja.”

Legea încredințată lui Israel

⁹Moise a scris legea aceasta și a dat-o preoților, fiii lui Levi, care purtau chivotul legământului Tatălui nostru, și tuturor bătrânilor lui Israel. ¹⁰Apoi Moise le-a poruncit: „La sfârșitul fiecăror șapte ani, la vremea hotărâtă a anului iertării, în timpul Sărbătorii Corturilor, ^a a v10 Sărbătoarea Corturilor: o sărbătoare a recoltei de toamnă, ținând o săptămână, în care familiile își construiau adăposturi vremelnice și locuiau în ele ca să-și amintească de călătoria lui Israel prin pustie. ¹¹când tot Israelul vine înaintea Tatălui vostru, în locul pe care îl va alege el, să citiți legea aceasta cu glas tare înaintea întregului Israel. ¹²Strângeți poporul — bărbați, femei, copii și străinul care locuiește în cetățile voastre — ca să audă, să învețe și să se teamă de Tatăl vostru, și să păzească și să împlinească toate cuvintele legii acesteia. ¹³Atunci copiii lor, care nu cunosc legea aceasta, o vor auzi și vor învăța să se teamă de Tatăl vostru în toate zilele cât veți trăi în țara pe care treceți Iordanul ca s-o stăpâniți.”

Tatăl nostru îl însărcinează pe Iosua

¹⁴Tatăl nostru i-a zis lui Moise: „Se apropie moartea ta. Cheamă-l pe Iosua și înfățișați-vă la cortul întâlnirii, ca să-l însărcinez.” Așa că Moise și Iosua s-au dus și s-au înfățișat la cortul întâlnirii.

¹⁵Atunci Tatăl nostru s-a arătat în cort, într-un stâlp de nor, iar stâlpul de nor s-a oprit la intrarea cortului. ¹⁶Și Tatăl nostru i-a zis lui Moise: „Iată, în curând te vei culca lângă părinții tăi. Atunci poporul acesta se va ridica și se va prostitua după dumnezeii străini ai țării în care intră, părăsindu-mă și rupând legământul pe care l-am făcut cu el. ¹⁷În ziua aceea mânia mea se va aprinde împotriva lor. Îi voi părăsi, îmi voi ascunde fața de ei, iar ei vor fi mistuiți. Multe nenorociri și necazuri vor veni peste ei. În ziua aceea vor zice: «Oare nu din pricină că Dumnezeul nostru nu mai este cu noi au venit peste noi aceste nenorociri?» ¹⁸În ziua aceea îmi voi ascunde negreșit fața, din pricina a tot răul pe care l-au făcut, întorcându-se la alți dumnezei.

¹⁹Acum scrieți-vă cântarea aceasta, învățați-i pe israeliți, puneți-le-o în gură, ca această cântare să-mi fie martoră împotriva israeliților. ²⁰Când îi voi duce în țara în care curge lapte și miere, pe care am jurat-o părinților lor, vor mânca, se vor sătura și se vor îngrășa, se vor întoarce la alți dumnezei și le vor sluji, mă vor disprețui și vor rupe legământul meu. ²¹Când multe nenorociri și necazuri vor da peste ei, cântarea aceasta va mărturisi împotriva lor ca un martor, căci nu va fi uitată din gura urmașilor lor. Căci știu ce gânduri își fac ei astăzi, înainte de a-i duce în țara pe care am jurat să le-o dau.”

²²Așa că Moise a scris cântarea aceasta în ziua aceea și i-a învățat pe israeliți.

²³Apoi Tatăl nostru l-a însărcinat pe Iosua, fiul lui Nun: „Fii tare și curajos, căci tu îi vei duce pe israeliți în țara pe care am jurat să le-o dau, iar eu însumi voi fi cu tine.”

²⁴După ce Moise a terminat de scris într-o carte cuvintele legii acesteia, de la început până la sfârșit, ²⁵le-a poruncit leviților care purtau chivotul legământului Tatălui nostru: ²⁶„Luați cartea aceasta a legii și puneți-o lângă chivotul legământului Tatălui vostru, ca să rămână acolo ca martor împotriva voastră. ²⁷Căci eu cunosc răzvrătirea voastră și încăpățânarea voastră. Chiar și acum, cât sunt încă viu astăzi în mijlocul vostru, v-ați răzvrătit împotriva Tatălui nostru — cu cât mai mult după moartea mea! ²⁸Strângeți la mine pe toți bătrânii semințiilor voastre și pe dregătorii voștri, ca să rostesc în auzul lor cuvintele acestea și să chem cerul și pământul ca martori împotriva lor. ²⁹Căci știu că, după moartea mea, vă veți strica de tot și vă veți abate de la calea pe care v-am poruncit-o. Iar în zilele ce vor veni nenorocirea va cădea peste voi, pentru că veți face ce este rău înaintea Tatălui nostru, mâniindu-l prin lucrarea mâinilor voastre.”

³⁰Moise a rostit cuvintele cântării acesteia, de la început până la sfârșit, înaintea întregii adunări a lui Israel.