Psalmii 44

44 ¹O, Tatăl nostru, am auzit cu urechile noastre; părinții noștri ne-au istorisit lucrarea pe care ai făcut-o în zilele lor, în zilele de demult. ²Cu mâna ta ai izgonit neamurile, dar pe părinții noștri i-ai sădit; ai zdrobit popoarele, dar pe părinții noștri i-ai eliberat. ³Căci ei nu au luat țara prin sabia lor, și brațul lor nu i-a izbăvit; ci dreapta ta, brațul tău și lumina feței tale—pentru că Ți-ai găsit plăcerea în ei.

⁴Tu ești Împăratul meu, Tatăl nostru; poruncește biruințele lui Iacov. ⁵Prin tine îi respingem pe vrăjmașii noștri; prin numele tău îi călcăm în picioare pe cei ce se ridică împotriva noastră. ⁶Căci nu mă încred în arcul meu, și sabia mea nu mă izbăvește. ⁷Dar tu ne-ai izbăvit de vrăjmașii noștri și i-ai făcut de rușine pe cei ce ne urăsc. ⁸Cu Tatăl nostru ne-am lăudat toată ziua, și vom lăuda numele tău pe vecie. ^a a v8 Selah: un semn muzical sau liturgic în psalm, care marchează probabil o pauză sau un moment de liniștită cugetare.

⁹Totuși acum ne-ai respins și ne-ai făcut de ocară, și nu mai ieși cu oștirile noastre. ¹⁰Ne faci să dăm înapoi dinaintea vrăjmașului, și cei ce ne urăsc ne jefuiesc după bunul lor plac. ¹¹Ne dai ca niște oi spre a fi mâncate și ne-ai împrăștiat printre neamuri. ¹²Îți vinzi poporul pe mai nimic și nu câștigi nimic din vânzarea lui. ¹³Ne faci de batjocură pentru vecinii noștri, de râs și de ocară pentru cei din jurul nostru. ¹⁴Ne faci de pomină printre neamuri, un popor la care alte neamuri clatină din cap. ¹⁵Toată ziua ocara mea este înaintea mea, și rușinea mi-a acoperit fața, ¹⁶la glasul celui ce batjocorește și ocărăște, în fața vrăjmașului care se răzbună.

¹⁷Toate acestea au venit peste noi, dar nu te-am uitat și nu am trădat legământul tău. ¹⁸Inima noastră nu s-a întors înapoi, nici pașii noștri nu s-au abătut de la cărarea ta, ¹⁹deși ne-ai zdrobit în sălașul șacalilor și ne-ai acoperit cu întuneric adânc. ²⁰Dacă am fi uitat numele Tatălui nostru sau ne-am fi întins mâinile spre un dumnezeu străin, ²¹oare nu ar fi descoperit Tatăl nostru lucrul acesta? Căci el cunoaște tainele inimii. ²²Totuși din pricina ta suntem dați morții toată ziua; suntem socotiți ca niște oi de tăiere. ^b b v22 Pavel preia tocmai acest strigăt pentru a-i descrie pe credincioșii care suferă fiindcă Îl urmează pe Isus — și totuși „în toate aceste lucruri suntem mai mult decât biruitori prin Cel ce ne-a iubit” (Romani 8:36-37). Tatăl nu-și părăsește niciodată copiii, chiar și atunci când credincioșia costă totul.

²³Trezește-te! De ce dormi, Tată Suveran? Scoală-te; nu ne respinge pentru totdeauna. ²⁴De ce îți ascunzi fața și uiți necazul nostru și asuprirea noastră? ²⁵Căci suntem doborâți în țărână; trupul nostru se lipește de pământ. ²⁶Ridică-te și ajută-ne! Răscumpără-ne pentru dragostea ta de legământ.