Fă-mi dreptate, Tatăl meu
Aceeași plângere continuă: de ce să umble posomorât și respins? În loc să ceară ușurare, cere să-i fie trimise lumina și adevărul drept călăuze, ca să-l aducă înapoi la altar și la bucuria lui cea mai mare. Refrenul revine: nădăjduiește în Tatăl nostru.
43 1Fă-mi dreptate, Tatăl meu, și apără-mi pricina împotriva unui neam necredincios; izbăvește-mă de omul cel viclean și nedrept. 2Căci Tu ești Tatăl meu, cetățuia mea. De ce m-ai lepădat? De ce trebuie să umblu în întristare, apăsat de vrăjmaș? 3Trimite lumina ta și adevărul tău; să mă călăuzească; să mă aducă la muntele tău cel sfânt, la locul unde locuiești. 4Atunci voi merge la altarul Tatălui nostru, la el, bucuria mea cea mai mare; și îl voi lăuda pe Tatăl meu cu lira. 5De ce ești mâhnit, suflete al meu, și de ce te frămânți înăuntrul meu? Nădăjduiește în Tatăl nostru; căci îl voi lăuda iarăși, mântuirea mea și Tatăl meu.
