Sufletul care însetează
Pentru dirijorul corului. Un psalm de învățătură al fiilor lui Core.
Despărțit de Templu și batjocorit cu „Unde este Dumnezeul tău?”, cântărețul își amintește cum conducea mulțimea la sărbătoare, mulțime căreia nu i se mai poate alătura. De două ori își întreabă sufletul doborât și îi răspunde la fel: nădăjduiește în Tatăl nostru, Îl voi lăuda din nou.
42 1Cum tânjește un cerb după izvoarele de apă, așa tânjește sufletul meu după tine, Tatăl meu.
2Sufletul meu însetează după Tatăl meu, după Tatăl cel viu. Când voi putea să vin și să mă înfățișez înaintea lui? 3Lacrimile mele mi-au fost hrană zi și noapte, în timp ce toată ziua îmi zic: „Unde este Dumnezeul tău?”
4Îmi aduc aminte de aceste lucruri, pe când îmi vărs sufletul: cum mergeam împreună cu mulțimea și o conduceam în alai spre casa Tatălui nostru, cu strigăte de bucurie și cântări de laudă, o mare mulțime în sărbătoare.
5Pentru ce ești mâhnit, suflete al meu, și pentru ce te frămânți înăuntrul meu? Nădăjduiește în Tatăl nostru, căci iarăși îl voi lăuda pe el, mântuirea mea și Tatăl meu.
6Tatăl meu, sufletul meu este mâhnit înăuntrul meu; de aceea îmi aduc aminte de tine din țara Iordanului și a Hermonului, de pe muntele Mițar.
7Adâncul cheamă adâncul la vuietul cascadelor tale; toate talazurile tale și valurile tale au trecut peste mine. 8Ziua, Tatăl nostru poruncește dragostea lui de legământ, iar noaptea cântarea lui este cu mine, o rugăciune către Tatăl vieții mele.
9Îi zic Tatălui meu, stânca mea: „Pentru ce m-ai uitat pe mine? Pentru ce umblu plin de jale din pricina asupririi vrăjmașului?” 10Ca o rană de moarte în oasele mele, potrivnicii mei mă batjocoresc, în timp ce toată ziua îmi zic: „Unde este Dumnezeul tău?”
11Pentru ce ești mâhnit, suflete al meu, și pentru ce te frămânți înăuntrul meu? Nădăjduiește în Tatăl nostru, căci iarăși îl voi lăuda pe el, mântuirea mea și Tatăl meu.
