Luca 19

19 ¹Isus a intrat în Ierihon și trecea prin cetate. ²Și era acolo un om numit Zacheu; el era mai-mare peste vameși și era bogat. ³Căuta să vadă cine este Isus, dar nu putea din pricina mulțimii, căci era mic de statură. ⁴A alergat înainte și s-a urcat într-un sicomor ca să-L vadă, fiindcă pe acolo avea să treacă Isus.

⁵Când a ajuns Isus la locul acela, a privit în sus și i-a zis: „Zachee, coboară degrabă, căci astăzi trebuie să rămân în casa ta.”

⁶Și el a coborât degrabă și L-a primit cu bucurie. ⁷Când au văzut aceasta, toți au cârtit: „A intrat să fie găzduit de un om păcătos.”

⁸Dar Zacheu a stat în picioare și I-a zis Domnului: „Iată, Doamne, jumătate din averea mea o dau săracilor, și, dacă am înșelat pe cineva cu ceva, îi dau înapoi împătrit.”

⁹Isus i-a zis: „Astăzi a intrat mântuirea în casa aceasta, căci și el este fiu al lui Avraam. ¹⁰Fiindcă Fiul Omului a venit să caute și să mântuiască ce era pierdut.”

Slujitorii credincioși Îl așteaptă pe Împărat

¹¹Pe când ascultau ei acestea, a mai spus o pildă, pentru că era aproape de Ierusalim și ei credeau că Împărăția Tatălui nostru avea să se arate îndată.

¹²De aceea a zis: „Un om de neam mare s-a dus într-o țară îndepărtată ca să-și primească o împărăție și apoi să se întoarcă. ¹³A chemat zece dintre slujitorii săi, le-a dat fiecăruia cam cât se câștigă în trei luni și le-a zis: „Faceți negoț cu aceștia până mă voi întoarce.” ¹⁴Dar cetățenii lui îl urau și au trimis o solie după el, ca să zică: „Nu vrem ca omul acesta să domnească peste noi.”

¹⁵„După ce și-a primit împărăția și s-a întors, a poruncit să fie chemați slujitorii cărora le dăduse banii, ca să afle ce câștigase fiecare. ¹⁶Cel dintâi a venit și a zis: «Doamne, banii tăi au mai adus de zece ori pe atât.»”

¹⁷„El i-a răspuns: «Bine, slujitor bun! Fiindcă ai fost credincios în lucrul cel mic, primește stăpânire peste zece cetăți.»”

¹⁸„Al doilea a venit și a zis: «Doamne, banii pe care mi i-ai dat au mai adus de cinci ori pe atât.»”

¹⁹„Și lui i-a zis: «Și tu vei stăpâni peste cinci cetăți.»”

²⁰„Apoi a venit altul și a zis: «Doamne, iată-ți banii, pe care i-am păstrat înfășurați într-un ștergar;» ²¹căci mă temeam de tine, fiindcă ești un om aspru: iei ce n-ai pus și seceri ce n-ai semănat.”

²²El i-a răspuns: „Din gura ta te voi judeca, slujitor rău! Știai că sunt un om aspru, care iau ce n-am pus și secer ce n-am semănat? ²³Atunci de ce n-ai pus banii mei la bancă? Iar eu, la întoarcere, i-aș fi luat înapoi cu dobândă. ²⁴Apoi le-a zis celor ce stăteau de față: «Luați-i banii și dați-i celui ce are de zece ori pe atât.»”

²⁵„Ei i-au zis: «Doamne, el are de zece ori pe atât! ²⁶Vă spun că oricui are i se va da mai mult; dar de la cel ce n-are se va lua și ce are. ²⁷Dar pe vrăjmașii aceia ai mei, care n-au vrut să domnesc peste ei, aduceți-i aici și tăiați-i înaintea mea.»”

Fiul intră în Ierusalim ca Împărat

²⁸După ce a spus acestea, a pornit înainte, suindu-se spre Ierusalim.

²⁹Când s-a apropiat de Betfaghe și de Betania, lângă muntele numit al Măslinilor, a trimis pe doi dintre ucenici, ³⁰zicând: „Duceți-vă în satul dinaintea voastră. Când veți intra în el, veți găsi un măgăruș legat, pe care n-a încălecat nimeni niciodată. Dezlegați-l și aduceți-l aici. ³¹Și, dacă vă va întreba cineva: «De ce îl dezlegați?», să-i spuneți așa: «Domnul are nevoie de el.»”

³²Cei trimiși s-au dus și au găsit totul așa cum le spusese. ³³Pe când dezlegau măgărușul, stăpânii lui le-au zis: „De ce dezlegați măgărușul?” ³⁴Ei au răspuns: „Domnul are nevoie de el.” ³⁵L-au adus la Isus, și-au aruncat hainele pe măgăruș și L-au pus pe Isus călare pe el. ³⁶Și, pe când mergea El, așterneau hainele lor pe drum. ³⁷Când s-a apropiat de coborâșul muntelui Măslinilor, toată mulțimea ucenicilor a început, plină de bucurie, să-l laude pe Tatăl nostru cu glas tare pentru toate minunile pe care le văzuseră, ³⁸zicând: „Binecuvântat este Împăratul care vine în Numele Tatălui nostru! Pace în cer și slavă în locurile preaînalte!”

³⁹Unii dintre fariseii din mulțime I-au zis: „Învățătorule, ceartă-Ți ucenicii.”

⁴⁰El a răspuns: „Vă spun că, dacă aceștia vor tăcea, pietrele vor striga.”

⁴¹Când s-a apropiat și a văzut cetatea, a plâns pentru ea,

⁴²zicând: „Dacă ai fi cunoscut și tu, măcar în ziua aceasta, lucrurile care-ți aduc pacea! Dar acum ele sunt ascunse de ochii tăi. ⁴³Vor veni peste tine zile când vrăjmașii tăi vor ridica întărituri împrejurul tău, te vor înconjura și te vor strânge din toate părțile, ⁴⁴te vor face una cu pământul, pe tine și pe copiii tăi din mijlocul tău, și nu vor lăsa în tine piatră pe piatră, pentru că n-ai cunoscut vremea când ai fost cercetată.” ^a a v44 „Vremea când ai fost cercetată” este vremea când Dumnezeu a venit la Ierusalim în persoana lui Isus.

Isus curăță casa Tatălui Său

⁴⁵Apoi a intrat în templu și a început să-i scoată afară pe cei ce vindeau,

⁴⁶și le-a zis: „Scriptura spune: «Casa Mea va fi o casă de rugăciune», dar voi ați făcut din ea o peșteră de tâlhari.”

⁴⁷Isus învăța în fiecare zi în templu. Preoții cei mai de seamă, cărturarii și fruntașii poporului căutau cum să-L omoare, ⁴⁸dar nu știau cum să facă, pentru că tot poporul sorbea cuvintele Lui.