Luca 18

18 ¹Apoi Isus le-a spus o pildă despre cum trebuie să se roage neîncetat și să nu se descurajeze niciodată.

²„Într-o cetate era un judecător care nici de Dumnezeu nu se temea, nici pe oameni nu-i respecta. ³O văduvă din cetatea aceea venea mereu la el, zicând: «Fă-mi dreptate împotriva potrivnicului meu.» ⁴O vreme n-a vrut, dar apoi și-a zis în sine: «Deși nu mă tem de Dumnezeu și nici nu-i respect pe oameni, ⁵totuși, fiindcă văduva aceasta mă tot necăjește, îi voi face dreptate, ca să nu mă mai istovească venind necontenit la mine.»”

⁶Și Domnul a zis: „Ascultați ce spune judecătorul nedrept. ⁷Și oare Tatăl nostru nu va face dreptate aleșilor lui, care strigă la el zi și noapte? Va zăbovi el oare îndelung? ⁸Vă spun că le va face dreptate în curând. Dar când va veni Fiul Omului, va găsi el oare credință pe pământ?”

Inima smerită găsește îndurare

⁹A mai spus pilda aceasta pentru unii care se încredeau în ei înșiși că sunt neprihăniți și îi disprețuiau pe toți ceilalți:

¹⁰„Doi oameni s-au suit la templu ca să se roage: unul era fariseu, iar celălalt, vameș. ¹¹Fariseul stătea în picioare și se ruga astfel în sine: «Dumnezeule, îți mulțumesc că nu sunt ca ceilalți oameni — hrăpăreți, nedrepți, preacurvari — sau chiar ca acest vameș.» ¹²«Postesc de două ori pe săptămână și dau zeciuială din tot ce câștig.» ¹³Dar vameșul stătea departe și nici nu îndrăznea să-și ridice ochii spre cer, ci se bătea în piept, zicând: «Tată, ai milă de mine, păcătosul!» ¹⁴Vă spun că acesta s-a întors acasă socotit neprihănit, și nu celălalt. Căci oricine se înalță pe sine va fi smerit, iar cine se smerește va fi înălțat.”

Împărăția Tatălui este a copiilor

¹⁵Îi aduceau chiar și pruncii, ca să-i atingă; dar ucenicii, când au văzut, îi certau.

¹⁶Dar Isus a chemat copiii la el și a zis: „Lăsați copiii să vină la mine și nu-i opriți, căci Împărăția Tatălui nostru este a celor ca ei. ¹⁷Adevărat vă spun: oricine nu primește Împărăția Tatălui nostru ca un copilaș nicidecum nu va intra în ea.”

Singurul lucru pe care bogăția nu-l poate cumpăra

¹⁸Un dregător l-a întrebat: „Bunule Învățător, ce să fac ca să moștenesc viața veșnică?”

¹⁹Isus i-a zis: „Pentru ce mă numești bun? Nimeni nu este bun decât Tatăl nostru singur. ^a a v19 Isus îndreaptă inima tânărului spre Tatăl nostru ca izvor al oricărei bunătăți — nu tăgăduindu-și propria bunătate, ci întorcându-l pe acel om către Tatăl.

²⁰Cunoști poruncile: «Să nu preacurvești, să nu ucizi, să nu furi, să nu mărturisești strâmb, cinstește pe tatăl tău și pe mama ta.»”

²¹„Toate acestea le-am păzit din tinerețea mea”, a zis el.

²²Când a auzit Isus aceasta, a zis: „Îți mai lipsește un lucru: vinde tot ce ai, împarte săracilor și vei avea o comoară în ceruri; apoi vino și urmează-mă.”

²³Dar el, când a auzit acestea, s-a întristat foarte tare, căci era nespus de bogat.

²⁴Isus s-a uitat la el și a zis: „Cât de greu vor intra cei bogați în Împărăția Tatălui nostru! ²⁵Căci este mai ușor să treacă o cămilă prin urechea acului decât să intre un om bogat în Împărăția Tatălui nostru.”

²⁶Cei ce au auzit au întrebat: „Atunci cine poate fi mântuit?”

²⁷Dar el a zis: „Ce este cu neputință la oameni este cu putință la Tatăl nostru.”

²⁸Atunci Petru a zis: „Iată, noi am lăsat casele noastre și te-am urmat.”

²⁹El le-a zis: „Adevărat vă spun: nu este nimeni care să-și fi lăsat casa, soția, frații, părinții sau copiii pentru Împărăția Tatălui nostru ³⁰și care să nu primească mult mai mult în veacul de acum, iar în veacul viitor, viața veșnică.”

Fiul Omului merge la cruce

³¹I-a luat deoparte pe cei doisprezece și le-a zis: „Iată, ne suim la Ierusalim și tot ce au scris prorocii despre Fiul Omului se va împlini. ³²Căci va fi dat în mâna neamurilor, va fi batjocorit, ocărât și scuipat. ³³Îl vor biciui și-l vor omorî, dar a treia zi va învia.”

³⁴Dar ei n-au înțeles nimic din acestea; vorba aceasta era ascunsă pentru ei și nu pricepeau ce li se spunea.

Vederea redată de Fiul Tatălui

³⁵Pe când Isus se apropia de Ierihon, un orb ședea lângă drum și cerșea. ³⁶Când a auzit mulțimea trecând, a întrebat ce se întâmplă. ³⁷I-au spus: „Trece Isus din Nazaret.” ³⁸Atunci el a strigat: „Isuse, Fiul lui David, ai milă de mine!” ³⁹Cei ce mergeau înainte îl certau să tacă, dar el striga și mai tare: „Fiul lui David, ai milă de mine!”

⁴⁰Isus s-a oprit și a poruncit să fie adus la el. Când s-a apropiat, Isus l-a întrebat:

⁴¹„Ce vrei să-ți fac?” El a zis: „Doamne, să-mi recapăt vederea.”

⁴²Și Isus i-a zis: „Capătă-ți vederea! Credința ta te-a mântuit.”

⁴³Îndată și-a recăpătat vederea și l-a urmat pe Isus, slăvindu-l pe Tatăl nostru. Și tot poporul care a văzut lucrul acesta a dat laudă Tatălui nostru.