Luca 17

17 ¹Le-a zis ucenicilor Săi: „Este cu neputință să nu vină prilejuri de poticnire, dar vai de acela prin care vin! ²Ar fi mai bine pentru el să i se lege o piatră de moară de gât și să fie aruncat în mare, decât să facă pe unul dintre acești micuți să se poticnească.

³Păziți-vă! Dacă fratele tău păcătuiește, mustră-l, și dacă se pocăiește, iartă-l. ⁴Și dacă păcătuiește împotriva ta de șapte ori pe zi și de șapte ori se întoarce la tine, zicând: «Mă pocăiesc», să-l ierți.”

⁵Apostolii I-au zis Domnului: „Mărește-ne credința!”

⁶Domnul a zis: „Dacă ați avea credință cât un grăunte de muștar, ați putea spune acestui dud: «Dezrădăcinează-te și sădește-te în mare», și v-ar asculta. ⁷Cine dintre voi, având un slujitor care ară sau paște oile, îi va spune când vine de la câmp: «Vino îndată și așază-te la masă»? ⁸Nu-i va spune mai degrabă: «Pregătește-mi cina, încinge-te și slujește-mi până voi mânca și voi bea, iar după aceea vei mânca și vei bea tu»?

⁹Va mulțumi el slujitorului pentru că a făcut ce i s-a poruncit? ¹⁰Tot așa și voi, după ce veți fi făcut tot ce vi s-a poruncit, să ziceți: «Suntem niște slujitori nevrednici; nu am făcut decât ceea ce eram datori să facem».”

Tatăl nostru vindecă zece leproși

¹¹Pe când mergea spre Ierusalim, trecea prin mijlocul Samariei și al Galileii. ¹²Pe când intra într-un sat, L-au întâmpinat zece bărbați leproși. Ei s-au oprit la depărtare

¹³și au strigat cu glas tare: „Isuse, Învățătorule, ai milă de noi!”

¹⁴Când i-a văzut, le-a zis: „Duceți-vă și arătați-vă preoților.” Și pe când se duceau, au fost curățiți.

¹⁵Unul dintre ei, când a văzut că a fost vindecat, s-a întors slăvindu-L cu glas tare pe Tatăl nostru ¹⁶și s-a aruncat cu fața la pământ la picioarele lui Isus, mulțumindu-I. Și el era samaritean.

¹⁷Isus a zis: „Oare nu au fost curățiți toți zece? Unde sunt ceilalți nouă? ¹⁸Nu s-a găsit decât acest străin ca să se întoarcă și să dea slavă Tatălui nostru?” ¹⁹Apoi i-a zis: „Ridică-te și du-te; credința ta te-a vindecat.”

Împărăția este deja în mijlocul vostru

²⁰Fariseii L-au întrebat când va veni Împărăția Tatălui nostru. Drept răspuns, le-a zis: „Împărăția Tatălui nostru nu vine în așa fel ca să izbească privirile, ²¹nici nu vor zice: «Iat-o aici!» sau «Iat-o acolo!» Căci iată, Împărăția Tatălui nostru este în mijlocul vostru.”

²²Apoi le-a zis ucenicilor: „Vor veni zile când veți dori să vedeți una dintre zilele Fiului Omului, și n-o veți vedea. ²³Vi se va zice: «Iată-L acolo!» sau «Iată-L aici!» Să nu vă duceți, nici să nu alergați după ei. ²⁴Căci, așa cum fulgerul strălucește și luminează cerul de la o margine la cealaltă, tot așa va fi și Fiul Omului în ziua Sa. ²⁵Dar mai întâi trebuie să sufere multe și să fie lepădat de neamul acesta. ²⁶Cum au fost zilele lui Noe, tot așa vor fi și zilele Fiului Omului. ²⁷Mâncau, beau, se însurau și se măritau, până în ziua când a intrat Noe în arcă; și a venit potopul și i-a nimicit pe toți. ²⁸Tot așa a fost și în zilele lui Lot: oamenii mâncau, beau, cumpărau, vindeau, sădeau, zideau; ²⁹dar în ziua când a ieșit Lot din Sodoma, a plouat foc și pucioasă din cer și i-a nimicit pe toți. ³⁰Tot așa va fi și în ziua când Se va arăta Fiul Omului. ³¹În ziua aceea, cine va fi pe acoperiș și își va avea lucrurile în casă să nu se coboare să le ia; tot așa, cine va fi la câmp să nu se mai întoarcă. ³²Aduceți-vă aminte de nevasta lui Lot. ³³Oricine va căuta să-și scape viața o va pierde, dar oricine o va pierde o va păstra. ³⁴Vă spun că, în noaptea aceea, doi vor fi într-un pat: unul va fi luat, iar celălalt va fi lăsat. ³⁵Două femei vor măcina împreună: una va fi luată, iar cealaltă va fi lăsată.” ^a a v35 Cele mai vechi manuscrise nu conțin aici un verset 36; copiile mai târzii adaugă: „Doi bărbați vor fi la câmp: unul va fi luat, iar celălalt va fi lăsat.”

³⁷Ucenicii L-au întrebat: „Unde, Doamne?” El le-a zis: „Unde va fi stârvul, acolo se vor aduna vulturii.”