Iov 19

19 ¹Atunci Iov a răspuns: ²„Până când îmi veți chinui sufletul și mă veți zdrobi cu vorbe? ³De zece ori acum m-ați ocărât; nu vă este rușine să mă nedreptățiți. ⁴Și chiar dacă într-adevăr am greșit, greșeala mea rămâne cu mine. ⁵Dacă într-adevăr vă înălțați deasupra mea și folosiți ocara mea ca dovadă împotriva mea, ⁶să știți atunci că Dumnezeu m-a nedreptățit și a strâns plasa sa în jurul meu. ⁷Strig: «Silnicie!», dar nu mi se răspunde; cer ajutor, dar nu este dreptate. ^a a v7 Strigătul „Silnicie!” era în vechime un apel public pentru dreptate — o chemare recunoscută după ajutor împotriva unei nedreptăți făcute ție. ⁸Mi-a zidit calea ca să nu pot trece și a așezat întuneric peste cărările mele. ⁹M-a dezbrăcat de slava mea și mi-a luat coroana de pe cap. ¹⁰Mă dărâmă din toate părțile și sunt pierdut; mi-a smuls nădejdea ca pe un copac. ¹¹Și-a aprins mânia împotriva mea și mă socotește vrăjmașul său. ¹²Oștirile sale înaintează împreună; își înalță rampa de asediu împotriva mea și își așază tabăra în jurul cortului meu. ¹³I-a îndepărtat pe frații mei de mine, iar cei care mă cunoșteau mi-au devenit cu totul străini. ¹⁴Rudele mele m-au părăsit, iar prietenii mei apropiați m-au uitat. ¹⁵Oaspeții din casa mea și slujnicele mele mă socotesc un străin; am ajuns un venetic în ochii lor. ¹⁶Îl chem pe slujitorul meu, dar nu răspunde; trebuie să-l implor eu însumi. ¹⁷Suflarea mea a ajuns nesuferită soției mele și sunt dezgustător pentru frații mei de sânge. ¹⁸Chiar și copiii mici mă disprețuiesc; când mă ridic, vorbesc împotriva mea. ¹⁹Toți prietenii mei de încredere mă urăsc, iar cei pe care i-am iubit s-au întors împotriva mea. ²⁰Oasele mele mi se lipesc de piele și de carne și am scăpat ca prin urechile acului. ²¹Fie-vă milă de mine, fie-vă milă de mine, prietenii mei, căci mâna lui Dumnezeu m-a lovit! ²²De ce mă urmăriți ca Dumnezeu și nu vă săturați niciodată de carnea mea? ²³O, de-ar fi scrise cuvintele mele! O, de-ar fi însemnate într-un sul, ²⁴ca, cu un condei de fier și cu plumb, să fie săpate în stâncă pe vecie! ²⁵Căci eu știu că Răscumpărătorul meu trăiește și la urmă se va ridica peste țărână. ^b b v25 Capitol după capitol de suferință, Iov a vorbit despre Dumnezeu într-un ton distant — dar aici răzbate un nume de relație: „Răscumpărătorul meu”, cel care îl ia drept al său. Tradiția creștină a auzit de mult în acest verset nădejdea timpurie pe care Tatăl nostru o împlinește în Isus, care se va ridica în ziua de apoi ca să le facă dreptate copiilor săi. ²⁶Și după ce pielea mea va fi nimicită, totuși în carnea mea îl voi vedea pe Dumnezeu, ²⁷pe care eu însumi îl voi vedea, și ochii mei îl vor privi, nu altul. Inima mea se topește în mine! ²⁸Dacă ziceți: «Cum îl vom urmări pe Iov!» și «Rădăcina lucrului se află în el», ²⁹temeți-vă de sabie, căci mânia aduce pedeapsa sabiei, ca să știți că este o judecată.”