Țofar răspunde din nou
Țofar răspunde din propria tulburare cu un portret al scurtului triumf al omului rău: înghite bogății și le varsă, ține răul sub limbă până se preface în venin de cobră. El numește aceasta partea rânduită de Dumnezeu și nu oferă nimic altceva.
20 1Atunci a răspuns Țofar din Naamat: 2„Iată de ce gândurile mele tulburate mă îndeamnă să răspund, din pricina frământării dinăuntrul meu. 3Aud o mustrare care mă necinstește, și din priceperea mea un duh mă îndeamnă să dau răspuns. 4Negreșit știi cum a fost din vremuri străvechi, de când a fost așezat omul pe pământ: 5biruința celui rău este scurtă, și bucuria celui fără evlavie ține doar o clipă. 6Chiar dacă trufia lui se înalță până la ceruri și capul lui atinge norii, 7el va pieri pentru totdeauna, ca propria lui murdărie; cei care îl văzuseră vor întreba: «Unde este?» 8Va zbura ca un vis și nu va mai fi găsit, izgonit ca o vedenie din noapte. 9Ochiul care l-a văzut nu-l va mai vedea; locul lui nu-l va mai privi. 10Copiii lui vor cerși de la cei săraci; mâinile lui înseși trebuie să dea înapoi bogăția lui. 11Vigoarea tinereții care îi umple oasele se va culca împreună cu el în țărână. 12Chiar dacă răul este dulce în gura lui și îl ascunde sub limbă, 13chiar dacă îi vine greu să-l lase să plece și îl ține în gură, 14totuși mâncarea lui se acrește în stomac; se preface înlăuntrul lui în venin de cobre. 15A înghițit bogății, dar le varsă afară; Dumnezeu i le scoate din pântece. 16Suge otravă de cobre; limba viperei îl ucide. 17Niciodată nu va privi pâraiele, râurile ce curg cu miere și lapte închegat. 18Trebuie să dea înapoi rodul trudei lui fără să-l înghită; nu se va bucura de câștigul negoțului lui. 19Căci a zdrobit și a părăsit pe cei săraci; a pus mâna pe o casă pe care nu a zidit-o. 20Fiindcă lăcomia lui nu a cunoscut odihnă, nu va scăpa cu lucrurile pe care le-a poftit. 21Nimic nu a rămas neînghițit de el; de aceea propășirea lui nu va dăinui. 22În plinătatea belșugului său, strâmtorarea îl va ajunge; toată povara nenorocirii va veni asupra lui. 23Când și-a umplut pântecele, Dumnezeu va dezlănțui împotriva lui mânia Sa aprinsă și o va ploua peste el ca hrană. 24Chiar dacă fuge de o armă de fier, o săgeată de aramă îl va străpunge. 25O trage afară, și iese din trupul lui; vârful lucitor îi iese din fiere. Spaime se abat asupra lui. 26Întunericul deplin pândește comorile lui; un foc pe care nimeni nu l-a aprins îl va mistui și va înghiți tot ce a rămas în cortul lui. 27Cerurile îi vor da în vileag vinovăția, și pământul se va ridica împotriva lui. 28Toată bogăția casei lui va fi dusă, luată ca de un șuvoi în ziua mâniei lui Dumnezeu. 29Aceasta este partea omului rău de la Dumnezeu, moștenirea rânduită lui de Dumnezeu.”