Iov 21

21 ¹Atunci Iov a răspuns: ²„Ascultați cu luare-aminte cuvintele mele și aceasta să fie mângâierea pe care mi-o oferiți. ³Îngăduiți-mă în timp ce vorbesc, iar după ce voi fi vorbit, puteți să batjocoriți mai departe. ⁴Cât despre mine, oare împotriva unui simplu om este plângerea mea? De ce să nu-mi pierd răbdarea? ⁵Priviți-mă și îngroziți-vă și puneți-vă mâna la gură. ⁶Când îmi amintesc, mă cuprinde groaza și un fior îmi cuprinde trupul. ⁷De ce trăiesc mai departe cei răi, îmbătrânind și crescând în putere? ⁸Copiii lor sunt așezați și în siguranță alături de ei, înaintea ochilor lor, și urmașii lor înaintea privirii lor. ⁹Casele lor sunt în siguranță și fără teamă și nuiaua lui Dumnezeu nu cade peste ei. ¹⁰Taurul lor prăsește și niciodată nu dă greș; vaca lor fată și nu leapădă. ¹¹Își lasă pruncii să alerge liberi ca o turmă și copiii lor zburdă. ¹²Cântă în sunet de tamburină și de liră și se veselesc la glasul fluierului. ¹³Își petrec zilele în prosperitate și în pace coboară în mormânt. ¹⁴Totuși ei îi spun lui Dumnezeu: «Lasă-ne în pace! Nu avem nicio dorință să-ți cunoaștem căile. ¹⁵Ce este Cel Atotputernic, ca să-i slujim? Și ce am câștiga dacă ne-am ruga lui?» ¹⁶Dar prosperitatea lor nu este în mâinile lor; nu vreau să am nimic de-a face cu sfatul celor răi. ¹⁷Cât de des se stinge candela celor răi? Cât de des se abate nenorocirea lor asupra lor? Cât de des împarte Dumnezeu dureri în mânia lui? ¹⁸Cât de des sunt ca paiul în bătaia vântului, ca pleava pe care o spulberă furtuna? ¹⁹Voi spuneți: «Dumnezeu păstrează pedeapsa omului pentru copiii lui.» Să-l răsplătească pe omul însuși, ca s-o învețe. ²⁰Să vadă cu ochii lui prăbușirea sa și să bea din mânia Celui Atotputernic. ²¹Căci ce-i pasă lui de casa lui după el, când lunile îi sunt retezate? ²²Poate cineva să-l învețe pe Dumnezeu cunoaștere, de vreme ce el este cel ce-i judecă pe cei de sus? ²³Unul moare în plină vigoare, cu totul tihnit și în siguranță, ²⁴trupul său bine hrănit și măduva oaselor sale încă plină de sevă. ²⁵Altul moare cu sufletul amărât, fără să fi gustat vreodată din ceva bun. ²⁶Împreună se culcă în țărână și viermii îi acoperă pe amândoi. ²⁷Iată, eu cunosc gândurile voastre și uneltirile voastre de a-mi face rău. ²⁸Căci voi spuneți: «Unde este acum casa nobilului? Unde este cortul în care a locuit cel rău?» ²⁹Nu i-ați întrebat niciodată pe cei ce străbat drumurile? Nu veți primi dovada pe care o dau ei, ³⁰că omul rău este cruțat în ziua nenorocirii, că el este izbăvit în ziua mâniei? ³¹Cine îl înfruntă în față pentru purtarea lui și cine îl răsplătește pentru ceea ce a făcut? ³²Este dus la groapă și se ține strajă la mormântul lui. ³³Țărâna văii este dulce pentru el; toți merg în urma lui, iar cei dinaintea lui sunt fără număr. ³⁴Așadar, cum mă puteți mângâia cu vorbe goale? Răspunsurile voastre nu sunt decât minciună.”