Iov 22

22 ¹Atunci a răspuns Elifaz din Teman: ²„Poate un om să-i fie de vreun folos lui Dumnezeu? Negreșit, omul înțelept își este de folos doar lui însuși. ³Îi face vreo plăcere Celui Atotputernic faptul că ești neprihănit sau are vreun câștig dacă umbli fără pată? ⁴Oare pentru evlavia ta te mustră și te aduce la judecată? ⁵Oare nu este mare răutatea ta? Oare nu sunt nesfârșite păcatele tale? ⁶Căci ai cerut zălog de la frații tăi fără niciun motiv și le-ai luat hainele celor goi. ⁷Celui ostenit nu i-ai dat apă să bea și i-ai refuzat pâinea celui flămând. ⁸Omul puternic stăpânea țara și cel cu trecere locuia în ea. ^a a v8 Elifaz sugerează că Iov a tratat pământul ca aparținând doar celor puternici, lăsându-i fără nimic pe cei săraci. ⁹Pe văduve le-ai trimis cu mâinile goale și ai zdrobit brațele orfanilor. ¹⁰De aceea te înconjoară lațuri și te copleșește o groază neașteptată; ¹¹sau întuneric, așa încât nu poți vedea, și te acoperă un potop de ape. ¹²Oare nu este Dumnezeu în înălțimile cerului? Privește cât de sus sunt cele mai înalte stele! ¹³Totuși tu zici: «Ce știe Dumnezeu? Poate el să judece printr-un întuneric atât de adânc? ¹⁴Nori groși îl învăluie, așa încât nu poate vedea, și umblă pe bolta cerului.» ¹⁵Vei ține calea cea veche pe care au umblat oamenii cei răi? ¹⁶Au fost smulși înainte de vremea lor, temelia lor a fost spălată de un potop. ¹⁷Ei i-au zis lui Dumnezeu: «Lasă-ne în pace! Ce ne poate face Cel Atotputernic?» ¹⁸Totuși el le-a umplut casele cu lucruri bune — de aceea nu vreau să am nimic de-a face cu planurile celor răi. ¹⁹Cei neprihăniți văd aceasta și se bucură; cei nevinovați își bat joc de cei răi, zicând: ²⁰«Negreșit, vrăjmașii noștri sunt nimiciți, iar focul a mistuit ce au lăsat în urmă.» ²¹Supune-te acum lui Dumnezeu și fii în pace cu el; astfel îți va veni binele. ²²Primește învățătura din gura lui și păstrează cuvintele lui în inima ta. ²³Dacă te întorci la Cel Atotputernic, vei fi așezat din nou; dacă îndepărtezi nedreptatea din casa ta, ²⁴și îți pui aurul în țărână, aurul din Ofir printre pietrele pârâului, ^b b v24 Ofir era vestit în lumea antică drept o sursă a celui mai fin aur. ²⁵atunci Cel Atotputernic însuși va fi aurul tău, argintul tău de preț. ²⁶Atunci te vei desfăta în Cel Atotputernic și îți vei ridica fața spre Dumnezeu. ²⁷Te vei ruga lui, iar el te va asculta, și îți vei împlini juruințele. ²⁸Ce vei hotărî se va împlini și lumina va străluci peste căile tale. ²⁹Când alții sunt doborâți și tu zici: «Ridică-i!», el îi va mântui pe cei abătuți. ³⁰El îl va izbăvi chiar și pe cel ce nu este nevinovat, care va fi izbăvit prin curăția mâinilor tale.”