Iov 23

23 ¹Atunci Iov a răspuns: ²„Și astăzi plângerea mea este amară; mâna Lui apasă greu, în ciuda gemetelor mele. ³O, dacă aș ști unde să dau de El, ca să ajung la locuința Lui! ⁴Mi-aș așterne pricina înaintea Lui și mi-aș umple gura cu dovezi. ⁵Aș afla cuvintele cu care mi-ar răspunde și aș înțelege ce mi-ar spune. ⁶Oare S-ar certa cu mine în marea Lui putere? Nu — negreșit m-ar asculta. ⁷Acolo un om drept ar putea sta de vorbă cu El, și aș fi achitat pentru totdeauna de Judecătorul meu. ⁸Dar dacă merg spre răsărit, nu este acolo; iar spre apus, nu-L găsesc. ⁹Când lucrează la miazănoapte, nu-L văd; când Se întoarce spre miazăzi, nu-L zăresc. ¹⁰Dar El cunoaște calea pe care o urmez; după ce mă va încerca, voi ieși ca aurul. ¹¹Piciorul meu s-a ținut strâns de urmele Lui; am păzit calea Lui și nu m-am abătut. ¹²Nu m-am depărtat de porunca buzelor Lui; am prețuit cuvintele gurii Lui mai mult decât pâinea mea cea de toate zilele. ¹³Dar El este neschimbător — cine-L poate întoarce? Orice dorește, face. ¹⁴Căci El va împlini ceea ce a rânduit pentru mine, și multe altele asemenea sunt în gândul Lui. ¹⁵De aceea sunt îngrozit înaintea Lui; când mă gândesc la aceasta, mă cuprinde spaima de El. ¹⁶Dumnezeu mi-a înmuiat inima; Cel Atotputernic m-a îngrozit. ¹⁷Totuși nu sunt redus la tăcere de întuneric, de negura deasă care-mi acoperă fața.”