Exodul 16

16 ¹Toată comunitatea israeliților a pornit din Elim și a ajuns în pustiul Sin, între Elim și Sinai, în ziua a cincisprezecea a lunii a doua după ieșirea din țara Egiptului. ²Și toată adunarea poporului lui Israel a cârtit împotriva lui Moise și a lui Aaron în pustiu. ³Israeliții le-au zis: „Mai bine am fi murit de mâna Tatălui nostru în Egipt, când stăteam lângă oalele cu carne și mâncam pâine pe săturate! Căci voi ne-ați adus în pustiul acesta ca să ucideți de foame toată adunarea aceasta.”

⁴Atunci Tatăl nostru i-a zis lui Moise: „Iată, voi ploua pâine din cer pentru voi. În fiecare zi poporul să iasă și să adune porția zilei aceleia, ca să-l pun la încercare — va urma el învățătura mea sau nu? ^a a v4 Isus a amintit de această pâine din cer când s-a numit pe sine pâinea adevărată pe care o dă Tatăl nostru — pâinea vieții care s-a coborât din cer ca să dea viață lumii. ⁵În ziua a șasea, vor pregăti ceea ce aduc înăuntru — de două ori cât adună zilnic.”

⁶Moise și Aaron au zis întregului popor al lui Israel: „Seara veți cunoaște că Tatăl nostru v-a scos din țara Egiptului, ⁷iar dimineața veți vedea slava Tatălui nostru — căci a auzit cârtirile voastre împotriva lui. Dar ce suntem noi, ca să cârtiți împotriva noastră?” ⁸Moise a zis: „Când Tatăl nostru vă va da seara carne de mâncat și dimineața pâine pe săturate, pentru că a auzit cârtirile voastre împotriva lui — ce suntem noi? Cârtirile voastre nu sunt împotriva noastră, ci împotriva Tatălui nostru.” ⁹Moise i-a zis lui Aaron: „Spune întregii comunități a lui Israel: «Apropiați-vă înaintea Tatălui nostru — căci a auzit cârtirile voastre.»” ¹⁰Aaron a vorbit întregului popor al lui Israel; ei s-au uitat spre pustiu, și slava Tatălui nostru s-a arătat în nor. ¹¹Și Tatăl nostru i-a zis lui Moise:

¹²„Am auzit cârtirile lui Israel. Spune-le: În amurg veți mânca carne, iar dimineața vă veți sătura de pâine. Atunci veți cunoaște că Eu sunt Tatăl vostru.”

¹³În seara aceea au venit prepelițe și au acoperit tabăra, iar dimineața era un strat de rouă în jurul taberei. ¹⁴Când s-a ridicat stratul de rouă, niște fulgi mărunți, mărunți ca bruma, acopereau fața pustiului. ¹⁵Văzându-i, israeliții s-au întrebat unii pe alții: „Ce este aceasta?” — căci nu știau ce este. Moise le-a zis: „Aceasta este pâinea pe care Tatăl nostru v-a dat-o s-o mâncați.”

¹⁶Iată ce a poruncit Tatăl nostru: „Adunați cât poate mânca fiecare, cam doi litri de cap de om, pentru fiecare din cortul vostru.”

¹⁷Și poporul lui Israel a făcut așa. Au adunat, unii mai mult, alții mai puțin. ¹⁸Dar când au măsurat cu măsura de doi litri, cine adunase mult n-avea prea mult, iar cine adunase puțin n-avea prea puțin — fiecare adunase exact cât putea mânca. ¹⁹Și Moise le-a zis: „Nimeni să nu lase ceva din ea până dimineața.” ²⁰Dar n-au ascultat de Moise — unii au lăsat o parte până dimineața; a făcut viermi și s-a împuțit. Și Moise s-a mâniat pe ei. ²¹În fiecare dimineață o adunau, fiecare după cât mânca; iar când se încingea soarele, se topea.

²²În ziua a șasea au adunat pâine îndoită, cam patru litri de fiecare, și toți mai-marii comunității au venit și i-au spus lui Moise.

²³El le-a zis: „Iată ce a spus Tatăl nostru: Mâine este o zi de odihnă, un Sabat sfânt închinat Tatălui vostru. Coaceți ce aveți de copt și fierbeți ce aveți de fiert, iar tot ce rămâne puneți deoparte până dimineața.”

²⁴Așa că au pus-o deoparte până dimineața, cum poruncise Moise, și nu s-a împuțit, nici n-a făcut viermi. ²⁵Moise a zis: „Mâncați-o azi, căci azi este un Sabat închinat Tatălui nostru; azi n-o veți găsi pe câmp. ²⁶Șase zile s-o adunați, dar în ziua a șaptea, Sabatul, nu va fi deloc.” ²⁷În ziua a șaptea, unii din popor au ieșit să adune, dar n-au găsit nimic.

²⁸Și Tatăl nostru i-a zis lui Moise: „Până când veți refuza să păziți poruncile mele și învățăturile mele? ²⁹Iată, v-am dat Sabatul; de aceea în ziua a șasea vă dau pâine pentru două zile. Fiecare să rămână la locul lui; nimeni să nu iasă din locul lui în ziua a șaptea.”

³⁰Așa că poporul s-a odihnit în ziua a șaptea.

³¹Casa lui Israel a numit-o „mană”; era ca sămânța de coriandru, albă, și avea gust de turte cu miere. ^b b v31 Numele mană amintește de prima întrebare a poporului, „Ce este aceasta?” — ei au numit pâinea după uimirea lor față de ea.

³²Moise a zis: „Iată ce a poruncit Tatăl nostru: «Păstrați cam doi litri din ea pentru generațiile voastre, ca să vadă pâinea cu care v-am hrănit în pustiu, când v-am scos din țara Egiptului.»”

³³Moise i-a zis lui Aaron: „Ia un vas, umple-l cu cam doi litri de mană și pune-l înaintea Tatălui nostru, ca să fie păstrat din generație în generație.” ³⁴Cum îi poruncise Tatăl nostru lui Moise, așa a pus Aaron vasul înaintea mărturiei, ca să fie păstrat. ^c c v34 Mărturia: tablele de piatră ale legământului, păstrate mai târziu în chivot. ³⁵Israeliții au mâncat mană patruzeci de ani, până au ajuns într-o țară locuită. Au mâncat mană până au ajuns la hotarul țării Canaanului. ³⁶(Un omer ține cam doi litri — a zecea parte dintr-o efă.).