Exodul 17

17 ¹Toată adunarea lui Israel a plecat din pustiul Sin, călătorind popas cu popas, așa cum poruncise Tatăl nostru, și și-a așezat tabăra la Refidim — dar nu era apă de băut pentru popor. ²Poporul s-a certat cu Moise: „Dă-ne apă să bem.” Moise le-a răspuns: „De ce vă certați cu mine? De ce îl puneți la încercare pe Tatăl nostru?”

³Poporul era însetat acolo după apă și a cârtit împotriva lui Moise, zicând: „De ce ne-ai scos din Egipt ca să ne ucizi de sete, pe noi, pe copiii noștri și vitele noastre?”

⁴Moise a strigat către Tatăl nostru: „Ce să fac cu poporul acesta? Sunt gata să mă ucidă cu pietre.”

⁵Tatăl nostru i-a zis lui Moise: „Treci înaintea poporului. Ia cu tine câțiva dintre bătrânii lui Israel și ia în mână toiagul cu care ai lovit Nilul, apoi pornește. ⁶Eu voi sta acolo înaintea ta, pe stânca de la Horeb. Lovește stânca și va ieși apă din ea ca să bea poporul.” Moise a făcut așa sub ochii bătrânilor lui Israel.

⁷A pus locului aceluia numele Masa și Meriba, pentru că fiii lui Israel s-au certat și l-au pus la încercare pe Tatăl nostru, întrebând: „Este Tatăl nostru în mijlocul nostru sau nu?” ^a a v7 Masa înseamnă „încercare”, iar Meriba înseamnă „ceartă” — locului i s-a pus acest nume din pricina felului în care poporul s-a îndoit că Tatăl nostru era cu adevărat cu ei.

Tatăl nostru câștigă bătălia

⁸Apoi a venit Amalec și s-a luptat împotriva lui Israel la Refidim. ⁹Moise i-a zis lui Iosua: „Alege-ne niște bărbați și ieși să te lupți cu Amalec. Mâine eu voi sta pe vârful dealului, cu toiagul Tatălui nostru în mână.” ¹⁰Iosua a făcut cum îi spusese Moise și s-a luptat cu Amalec, iar Moise, Aaron și Hur s-au urcat pe vârful dealului. ¹¹Ori de câte ori Moise își ridica mâna, Israel era mai tare; dar ori de câte ori își lăsa mâna jos, Amalec era mai tare. ¹²Mâinile lui Moise au obosit; de aceea au luat o piatră, au pus-o sub el și el s-a așezat pe ea, în timp ce Aaron și Hur îi sprijineau mâinile, unul de o parte și altul de cealaltă, așa că mâinile i-au rămas neclintite până la apusul soarelui. ¹³Și Iosua l-a biruit pe Amalec și poporul lui cu ascuțișul sabiei.

¹⁴Tatăl nostru i-a zis lui Moise: „Scrie lucrul acesta într-o carte, ca aducere-aminte, și spune-l cu glas tare lui Iosua: voi șterge cu totul amintirea lui Amalec de sub cer.”

¹⁵Moise a zidit un altar și i-a pus numele „Tatăl nostru este steagul meu”, ^b b v15 Moise a pus altarului numele „Tatăl nostru este steagul meu” după biruința lui Israel asupra lui Amalec, câștigată în timp ce mâinile lui erau ridicate spre Tatăl nostru. ¹⁶și a zis: „Fiindcă o mână este pe tronul Tatălui nostru: el se va război cu Amalec din neam în neam.” ^c c v16 „O mână pe tron” este un jurământ de război: Amalec a lovit cel dintâi împotriva stăpânirii Tatălui nostru, de aceea el se leagă să lupte împotriva lor pentru totdeauna.