Exodul 18

18 ¹Ietro, preotul din Madian, socrul lui Moise, a auzit tot ce făcuse Tatăl nostru pentru Moise și pentru Israel, poporul Său, scoțându-l pe Israel din Egipt. ²Ietro, socrul lui Moise, o luase la el pe Sefora, soția lui Moise, după ce Moise o trimisese acasă, ³împreună cu cei doi fii ai ei — unul se numea Gherșom, căci Moise a zis: „Am fost străin într-o țară străină”, ⁴celălalt se numea Eliezer, căci a zis: „Dumnezeul tatălui meu m-a ajutat și m-a scăpat de sabia lui Faraon”. ^a a v4 Eliezer înseamnă „Dumnezeul meu este ajutorul meu” — numele pe care Moise i l-a dat fiului său în semn de mulțumire pentru scăparea de Faraon. ⁵Ietro, socrul lui Moise, a venit la el cu fiii și cu soția lui Moise, în tabăra lui din pustie, la muntele Tatălui nostru. ⁶I-a zis lui Moise: „Eu, socrul tău Ietro, vin la tine împreună cu soția ta și cu cei doi fii ai ei”.

⁷Moise a ieșit în întâmpinarea socrului său, s-a plecat și l-a sărutat. S-au salutat unul pe altul și s-au întrebat de sănătate, apoi au intrat în cort. ⁸Moise i-a istorisit socrului său tot ce făcuse Tatăl nostru lui Faraon și Egiptului de dragul lui Israel, toate greutățile pe care le întâmpinaseră pe drum și cum îi scăpase. ⁹Ietro s-a bucurat de tot binele pe care-l făcuse Tatăl nostru lui Israel, scăpându-l din mâna Egiptului. ¹⁰Ietro a zis: Binecuvântat să fie Tatăl nostru, care v-a scăpat din mâna Egiptului și din mâna lui Faraon, care a scăpat poporul de sub mâna Egiptului. ¹¹Acum știu că Tatăl nostru este mai mare decât toți dumnezeii, căci i-a biruit tocmai în lucrul de care se îngâmfau. ¹²Ietro, socrul lui Moise, a adus o ardere-de-tot și jertfe pentru Tatăl nostru; Aaron și toți bătrânii lui Israel au venit să mănânce pâine cu socrul lui Moise înaintea Tatălui nostru.

¹³A doua zi, Moise s-a așezat să judece poporul, care a stat în jurul lui de dimineața până seara. ¹⁴Când socrul său a văzut tot ce făcea el pentru popor, a zis: „Ce faci tu acolo? De ce stai singur și tot poporul stă în jurul tău de dimineața până seara?”

¹⁵Moise i-a zis socrului său: „Pentru că poporul vine la mine să-l caute pe Tatăl nostru; ¹⁶când au vreo neînțelegere, vin la mine; eu judec între unul și aproapele său și le fac cunoscute hotărârile și legile Tatălui nostru”. ¹⁷Socrul lui Moise i-a zis: „Ceea ce faci tu nu este bine. ¹⁸Te vei istovi, tu și poporul acesta care este cu tine, căci lucrul este prea greu pentru tine; nu-l poți face singur. ¹⁹Acum ascultă-mă: am să-ți dau un sfat — și Tatăl nostru să fie cu tine. Fii tu purtătorul de cuvânt al poporului înaintea lui și adu pricinile lor înaintea lui. ²⁰Învață-i hotărârile și legile și arată-le calea pe care trebuie să umble și lucrarea pe care trebuie s-o facă. ²¹Alege din tot poporul oameni destoinici, care se tem de Tatăl nostru, oameni de încredere, care urăsc câștigul nedrept, și pune-i căpetenii peste o mie, peste o sută, peste cincizeci și peste zece. ²²Ei să judece poporul în orice vreme, să-ți aducă ție orice pricină însemnată, dar pricinile mai mici să le judece ei înșiși — așa îți vor ușura povara, purtând-o împreună cu tine. ²³Dacă vei face lucrul acesta și dacă Tatăl nostru îți va porunci așa, vei putea face față, și tot poporul acesta se va duce în pace la locul lui.”

²⁴Moise a ascultat de socrul său și a făcut tot ce spusese el. ²⁵Moise a ales oameni destoinici din tot Israelul și i-a pus căpetenii peste popor — căpetenii peste o mie, peste o sută, peste cincizeci și peste zece. ²⁶Ei judecau poporul în orice vreme; pricinile grele le aduceau lui Moise, dar pricinile mici le judecau ei înșiși. ²⁷Apoi Moise și-a lăsat socrul să plece, și acesta s-a întors în țara lui.