Exodul 19

19 ¹În luna a treia după ce israeliții au ieșit din Egipt, chiar în ziua aceea, au ajuns în pustiul Sinai. ²Au plecat din Refidim, au ajuns în pustiul Sinai și au așezat tabăra acolo; Israel și-a așezat tabăra în fața muntelui.

³Moise s-a suit la Tatăl nostru, iar Tatăl nostru l-a chemat de pe munte, zicând: „Așa să spui casei lui Iacov și să le vestești israeliților: ⁴Ați văzut ce am făcut Egiptului, cum v-am purtat pe aripi de vultur și v-am adus la mine. ⁵Acum, dacă veți asculta cu adevărat glasul meu și veți păzi legământul meu, veți fi comoara mea dintre toate popoarele, căci tot pământul este al meu. ^a a v5 Tatăl nostru își numește poporul „comoara lui” — un limbaj de adâncă dragoste, așa cum un tată prețuiește un copil iubit. ⁶Îmi veți fi o împărăție de preoți și un neam sfânt. Acestea sunt cuvintele pe care trebuie să le spui israeliților.”

⁷Moise a venit, i-a chemat pe bătrânii poporului și le-a pus înainte toate cuvintele pe care Tatăl nostru i le poruncise. ⁸Tot poporul a răspuns într-un glas: „Vom face tot ce a spus Tatăl nostru.” Iar Moise a dus înapoi cuvintele poporului la Tatăl nostru.

⁹Tatăl nostru i-a zis lui Moise: „Iată, vin la tine într-un nor gros, ca poporul să audă când vorbesc cu tine și să aibă încredere în tine pentru totdeauna.” Apoi Moise a istorisit Tatălui nostru cuvintele poporului. ¹⁰Tatăl nostru i-a zis lui Moise: „Du-te la popor și sfințește-l astăzi și mâine; pune-i să-și spele hainele. ¹¹Fii gata până în ziua a treia, căci în ziua aceea mă voi coborî pe muntele Sinai înaintea ochilor întregului popor. ¹²Pune jur-împrejur un hotar poporului și spune-i: «Luați seama să nu vă suiți pe munte, nici să nu vă atingeți de poalele lui. Oricine se va atinge de munte va fi pedepsit negreșit cu moartea.» ¹³Nicio mână să nu se atingă de el, ci să fie ucis cu pietre sau străpuns cu săgeata; fie animal, fie om, nu va trăi. Când va suna lung cornul de berbec, ei se vor putea sui pe munte.”

¹⁴Moise s-a coborât de pe munte la popor, l-a sfințit, iar ei și-au spălat hainele. ¹⁵Și le-a zis poporului: „Fiți gata pentru ziua a treia; să nu vă apropiați de vreo femeie.”

¹⁶În dimineața celei de-a treia zile au fost tunete și fulgere, un nor gros a acoperit muntele și s-a auzit un sunet de trâmbiță foarte puternic, așa că tot poporul din tabără a tremurat. ¹⁷Moise a scos poporul din tabără în întâmpinarea Tatălui nostru, iar ei au stat la poalele muntelui. ¹⁸Muntele Sinai era numai fum, pentru că Tatăl nostru se coborâse pe el în foc. Fumul se ridica precum fumul dintr-un cuptor și tot muntele se cutremura puternic. ¹⁹Pe măsură ce sunetul trâmbiței creștea tot mai tare, Moise vorbea, iar Tatăl nostru îi răspundea prin tunet. ²⁰Tatăl nostru s-a coborât pe muntele Sinai, pe vârful muntelui, și l-a chemat pe Moise pe vârful muntelui; iar Moise s-a suit.

²¹Iar Tatăl nostru i-a zis lui Moise: „Coboară-te și înștiințează poporul să nu dea năvală ca să mă privească, ca nu cumva să piară mulți dintre ei. ²²Chiar și preoții care se apropie de mine să se sfințească, ca nu cumva să izbucnesc împotriva lor.”

²³Moise i-a zis Tatălui nostru: „Poporul nu poate să se suie pe muntele Sinai, căci tu însuți ne-ai înștiințat, zicând: «Pune hotare împrejurul muntelui și sfințește-l.»”

²⁴Iar Tatăl nostru i-a zis: „Coboară-te, apoi suie-te împreună cu Aaron. Dar preoții și poporul să nu dea năvală ca să se suie la mine, ca nu cumva să izbucnesc împotriva lor.”

²⁵Astfel, Moise s-a coborât la popor și le-a spus.