2 Împărați 18

18 ¹În al treilea an al lui Osea, fiul lui Ela, împăratul lui Israel, Ezechia, fiul lui Ahaz, a ajuns împărat al lui Iuda. ²Avea douăzeci și cinci de ani când a ajuns împărat și a domnit douăzeci și nouă de ani la Ierusalim. Mama lui se numea Abia, fiica lui Zaharia. ³A făcut ce este drept în ochii Tatălui nostru, așa cum făcuse David, tatăl său. ⁴A îndepărtat înălțimile, a sfărâmat stâlpii sacri, a tăiat Așera și a făcut bucăți șarpele de bronz pe care îl făcuse Moise, căci până atunci israeliții îi ardeau tămâie; i se spunea Nehuștan. ^a a v4 Nehuștan înseamnă „lucru de bronz” — un nume disprețuitor pentru idolul de bronz în care se prefăcuse șarpele, odinioară un semn adevărat de la Tatăl nostru, dar acum închinat în chip greșit. ⁵S-a încrezut în Tatăl nostru, Dumnezeul lui Israel; niciun împărat al lui Iuda nu a fost ca el, nici înainte, nici după. ⁶S-a alipit de Tatăl nostru, nu a încetat să-L urmeze și a păzit poruncile pe care Tatăl nostru i le dăduse lui Moise. ⁷A izbândit oriunde mergea, căci Tatăl nostru era cu el. S-a răzvrătit împotriva împăratului Asiriei și n-a mai vrut să-i slujească. ⁸I-a bătut pe filisteni până la Gaza și ținuturile ei, de la turnul de pază până la cetatea întărită.

⁹În al patrulea an al lui Ezechia — al șaptelea an al lui Osea, fiul lui Ela, împăratul lui Israel — Salmanasar, împăratul Asiriei, s-a suit împotriva Samariei și a împresurat-o. ¹⁰După trei ani au cucerit-o — în al șaselea an al lui Ezechia, al nouălea an al lui Osea, împăratul lui Israel — Samaria a fost cucerită. ¹¹Împăratul Asiriei l-a dus pe Israel în robie în Asiria și i-a așezat la Halah, la râul Habor din Gozan și în cetățile mezilor, ¹²pentru că nu ascultaseră glasul Tatălui nostru și călcaseră legământul Lui — tot ce poruncise Moise, slujitorul Tatălui nostru — și nici nu ascultaseră, nici nu împliniseră.

Asiria vine împotriva lui Iuda

¹³În al paisprezecelea an al împăratului Ezechia, Sanherib, împăratul Asiriei, a pornit împotriva tuturor cetăților întărite ale lui Iuda și le-a cucerit. ¹⁴Atunci Ezechia, împăratul lui Iuda, a trimis vorbă împăratului Asiriei, la Lachiș: „Am păcătuit; retrage-te și voi purta orice vei pune asupra mea.” Împăratul Asiriei i-a cerut lui Ezechia, împăratul lui Iuda, aproape unsprezece tone de argint și o tonă de aur. ¹⁵Ezechia i-a dat tot argintul care se afla în casa Tatălui nostru și în vistieriile palatului împărătesc. ¹⁶În vremea aceea, Ezechia a desprins aurul de pe ușile templului Tatălui nostru și de pe ușorii pe care el, Ezechia, împăratul lui Iuda, îi poleise, și l-a dat împăratului Asiriei.

¹⁷Împăratul Asiriei a trimis de la Lachiș, la împăratul Ezechia, la Ierusalim, pe comandantul său suprem, pe căpetenia curții și pe comandantul de câmp, cu o oaste mare. Ei s-au suit la Ierusalim și s-au oprit lângă apeductul iazului de sus, pe drumul spre Ogorul Înălbitorului. ¹⁸Au chemat la ei pe împărat, dar la ei a ieșit Eliachim, fiul lui Hilchia, mai-marele palatului, împreună cu Șebna, logofătul, și cu Ioah, fiul lui Asaf, cronicarul. ¹⁹Comandantul de câmp le-a zis: „Spuneți-i lui Ezechia: Așa vorbește marele împărat, împăratul Asiriei: «Ce este încrederea aceasta în care te încrezi? ²⁰Tu zici că ai plan și putere pentru război — dar sunt doar vorbe goale. Acum, în cine te încrezi de te-ai răzvrătit împotriva mea? ²¹Iată, tu te încrezi în Egipt, în toiagul acela de trestie frântă care străpunge mâna oricui se sprijină pe el. Așa este faraonul, împăratul Egiptului, pentru toți cei ce se încred în el. ²²Dar dacă îmi spui: „Ne încredem în Domnul, Dumnezeul nostru”, nu este El Acela ale cărui înălțimi și altare le-a îndepărtat Ezechia, zicându-le celor din Iuda și din Ierusalim: „Să vă închinați înaintea altarului acestuia, în Ierusalim”? ²³Fă acum o prinsoare cu stăpânul meu, împăratul Asiriei: îți voi da două mii de cai, dacă vei putea pune călăreți pe ei. ²⁴Cum ai putea să respingi măcar pe una dintre cele mai mici căpetenii ale stăpânului meu, bizuindu-te pe Egipt pentru care și călăreți? ²⁵Oare fără voia Domnului m-am suit împotriva acestui loc ca să-l nimicesc? Domnul mi-a zis: Suie-te împotriva țării acesteia și nimicește-o.»”

²⁶Eliachim, fiul lui Hilchia, Șebna și Ioah i-au zis comandantului de câmp: „Te rugăm, vorbește robilor tăi în limba aramaică, fiindcă o înțelegem. Nu ne vorbi în limba evreiască, în auzul poporului care este pe zid.”

²⁷Comandantul de câmp le-a răspuns: „Oare stăpânul meu m-a trimis să spun aceste cuvinte numai stăpânului tău și ție, și nu mai degrabă oamenilor care stau pe zid, sortiți să-și mănânce murdăria și să-și bea udul împreună cu voi?”

²⁸Atunci comandantul de câmp s-a ridicat și a strigat cu glas tare în limba evreiască: „Ascultați cuvântul marelui împărat, împăratul Asiriei! ²⁹Așa vorbește împăratul: Nu vă lăsați amăgiți de Ezechia, căci el nu vă poate scăpa din mâna lui. ³⁰Nu-l lăsați pe Ezechia să vă facă să vă încredeți în Domnul, zicând: „Domnul ne va scăpa negreșit; cetatea aceasta nu va fi dată în mâna împăratului Asiriei.” ³¹Nu-l ascultați pe Ezechia! Căci așa vorbește împăratul Asiriei: Faceți pace cu mine și ieșiți la mine, și fiecare va mânca din via lui și din smochinul lui și va bea din fântâna lui, ³²până voi veni să vă iau într-o țară ca a voastră, o țară cu grâu și must, cu pâine și vii, cu măslini și miere, ca să trăiți, nu să muriți. Nu-l ascultați pe Ezechia, căci vă înșală când zice: „Domnul ne va scăpa.” ³³A scăpat oare vreunul dintre dumnezeii neamurilor țara lui din mâna împăratului Asiriei? ³⁴Unde sunt dumnezeii Hamatului și ai Arpadului? Unde sunt dumnezeii Sefarvaimului, ai Henei și ai Ivei? Au scăpat ei Samaria din mâna mea? ³⁵Care dintre toți dumnezeii acestor țări și-a scăpat țara din mâna mea, ca să scape Domnul Ierusalimul din mâna mea?”

³⁶Dar poporul a tăcut și nu i-a răspuns niciun cuvânt, căci împăratul poruncise: „Să nu-i răspundeți!” ³⁷Eliachim, fiul lui Hilchia, mai-marele palatului, Șebna, logofătul, și Ioah, fiul lui Asaf, cronicarul, au venit la Ezechia cu hainele sfâșiate și i-au spus cuvintele comandantului de câmp.