2 Împărați 19

19 ¹Când a auzit împăratul Ezechia aceasta, și-a sfâșiat hainele, s-a îmbrăcat cu sac și a intrat în casa Tatălui nostru. ²L-a trimis pe Eliachim, căpetenia palatului, pe Șebna, scribul, și pe bătrânii dintre preoți, acoperiți cu saci, la profetul Isaia, fiul lui Amoț. ³I-au zis: „Așa vorbește Ezechia: Astăzi este o zi de necaz, de mustrare și de ocară; copiii au ajuns până la naștere, dar nu este putere ca să fie născuți. ⁴Poate că Tatăl tău va auzi toate cuvintele căpeteniei oștirii, trimis de stăpânul său, împăratul Asiriei, ca să-L batjocorească pe Tatăl cel viu, și va osândi cuvintele pe care le-a auzit. De aceea, înalță o rugăciune pentru rămășița care a mai rămas.”

⁵Când slujitorii împăratului Ezechia au venit la Isaia,

⁶Isaia le-a zis: „Spuneți stăpânului vostru că așa vorbește Tatăl nostru: Nu te teme de cuvintele pe care le-ai auzit, cu care m-au hulit slujitorii împăratului Asiriei. ⁷Iată, voi pune în el un duh și, la auzul unei vești, se va întoarce în țara lui; și acolo îl voi face să cadă lovit de sabie.”

⁸Când a auzit căpetenia oștirii că împăratul Asiriei a plecat din Lachis, s-a retras și l-a găsit luptând împotriva Libnei. ⁹Împăratul a auzit spunându-se despre Tirhaca, împăratul Cușului: „Iată, a pornit să se lupte cu tine.” De aceea a trimis din nou soli la Ezechia, zicând: ¹⁰„Așa să-i spuneți lui Ezechia, împăratul lui Iuda: Să nu te amăgească Dumnezeul tău, în care te încrezi, făgăduindu-ți că Ierusalimul nu va fi dat în mâinile împăratului Asiriei. ¹¹Iată, ai auzit ce au făcut împărații Asiriei tuturor țărilor, nimicindu-le cu desăvârșire. Și tu să fii izbăvit? ¹²Au izbăvit oare dumnezeii neamurilor pe care le-au nimicit înaintașii mei — Gozanul, Haranul, Rețeful și fiii Edenului care erau în Telasar? ¹³Unde este împăratul Hamatului, împăratul Arpadului și împăratul cetății Sefarvaimului, al Henei și al Ivei?”

Ezechia o întinde înaintea Tatălui

¹⁴Ezechia a luat scrisoarea din mâna solilor și a citit-o. Apoi s-a suit la casa Tatălui nostru și a întins-o înaintea lui. ¹⁵Ezechia s-a rugat înaintea Tatălui nostru: „Dumnezeul lui Israel, care șezi deasupra heruvimilor, tu ești singurul Dumnezeu al tuturor împărățiilor pământului; tu ai făcut cerurile și pământul. ¹⁶Pleacă-ți urechea, Tată, și ascultă; deschide-ți ochii și vezi. Ascultă cuvintele lui Sanherib, pe care le-a trimis ca să-L batjocorească pe Tatăl cel viu. ¹⁷Cu adevărat, Tată, împărații Asiriei au nimicit neamurile și țările lor, ¹⁸și au aruncat în foc pe dumnezeii lor; căci nu erau dumnezei, ci lucrare de mâini omenești, lemn și piatră. De aceea i-au nimicit. ¹⁹Acum, Tată, izbăvește-ne din mâna lui, ca să știe toate împărățiile pământului că tu singur ești Dumnezeu.”

Tatăl smerește mândria lui Sanherib

²⁰Isaia, fiul lui Amoț, a trimis să-i spună lui Ezechia: „Așa vorbește Tatăl nostru, Dumnezeul lui Israel: Am auzit rugăciunea pe care mi-ai făcut-o cu privire la Sanherib, împăratul Asiriei. ²¹Așa vorbește Tatăl nostru împotriva lui: Fecioara, fiica Sionului, te disprețuiește și își bate joc de tine; fiica Ierusalimului clatină din cap în urma ta. ²²Pe cine ai batjocorit și ai hulit? Împotriva cui ți-ai înălțat glasul și ți-ai ridicat semeț ochii? Împotriva Sfântului lui Israel! ²³Prin solii tăi L-ai batjocorit pe Tatăl, Stăpânul, și ai zis: Cu mulțimea carelor mele am urcat pe înălțimile munților, în cotloanele cele mai depărtate ale Libanului. Am tăiat cedrii lui cei mai înalți, chiparoșii lui cei mai aleși. Am ajuns la culmea lui cea mai îndepărtată, la pădurea lui cea mai deasă. ²⁴Am săpat fântâni și am băut ape străine; cu talpa picioarelor mele am secat toate pâraiele Egiptului. ²⁵N-ai auzit? De mult am făcut eu aceasta; din zilele de demult am plănuit acest lucru. Acum l-am împlinit, ca tu să prefaci cetățile întărite în mormane de dărâmături. ²⁶Locuitorii lor, lipsiți de putere, erau înspăimântați și rușinați. Erau ca iarba de pe câmp, ca mlădițele fragede și verzi, ca iarba ce crește pe acoperișuri, pârjolită înainte de a se fi făcut mare. ²⁷Dar eu cunosc așezarea ta, ieșirea ta și intrarea ta, și furia ta împotriva mea. ²⁸Din pricina furiei tale împotriva mea și a îngâmfării tale care a ajuns la urechile mele, voi pune belciugul meu în nasul tău și zăbala mea în buzele tale și te voi întoarce pe drumul pe care ai venit.

²⁹Acesta să-ți fie semnul, Ezechia: anul acesta mâncați ce crește de la sine, în al doilea an ce răsare din acesta; iar în al treilea an semănați și secerați, sădiți vii și mâncați rodul lor. ³⁰Din nou, o rămășiță a casei lui Iuda va prinde rădăcină jos și va da rod sus. ³¹Căci din Ierusalim va ieși o rămășiță și din muntele Sionului o ceată de scăpați. Râvna Tatălui oștirilor cerești va face aceasta.

³²„De aceea, așa vorbește Tatăl nostru despre împăratul Asiriei: Nu va intra în cetatea aceasta, nici nu va trage vreo săgeată în ea, nu se va apropia de ea cu scutul și nu va ridica întărituri împotriva ei. ³³Pe drumul pe care a venit se va întoarce; nu va intra în cetatea aceasta, zice Tatăl nostru. ³⁴Voi apăra cetatea aceasta și o voi izbăvi, de dragul meu și de dragul robului meu David.”

³⁵În noaptea aceea, Îngerul Tatălui nostru a ieșit și a lovit în tabăra asirienilor o sută optzeci și cinci de mii de oameni. Dis-de-dimineață, când s-au sculat, iată, erau numai niște trupuri moarte. ³⁶Atunci Sanherib, împăratul Asiriei, și-a ridicat tabăra și a plecat. S-a întors la Ninive și a rămas acolo. ³⁷Și, pe când se închina în templul lui Nisroc, dumnezeul său, fiii săi Adramelec și Șarețer l-au ucis cu sabia și au fugit în țara Araratului. Și în locul lui a domnit fiul său Esar-Hadon.