2 Împărați 20

20 ¹În zilele acelea, Ezechia s-a îmbolnăvit și era aproape de moarte. Prorocul Isaia, fiul lui Amoț, a venit la el și i-a zis: „Așa vorbește Tatăl nostru: Pune-ți casa în rânduială, căci vei muri și nu vei trăi.”

²Atunci Ezechia și-a întors fața spre perete și s-a rugat Tatălui nostru: ³„Tată, adu-ți aminte cum am umblat înaintea ta cu credincioșie și cu inimă întreagă și cum am făcut ce este bine în ochii tăi.” Și Ezechia a plâns cu amar.

⁴Înainte ca Isaia să fi ieșit din curtea de mijloc, cuvântul Tatălui nostru a venit la el:

⁵„Întoarce-te și spune-i lui Ezechia, căpetenia poporului meu: Așa vorbește Tatăl tău, Dumnezeul lui David, tatăl tău: Ți-am auzit rugăciunea și ți-am văzut lacrimile. Te voi vindeca. A treia zi te vei sui la casa mea. ⁶Voi adăuga cincisprezece ani la viața ta, te voi izbăvi pe tine și cetatea aceasta din mâna împăratului Asiriei și voi apăra cetatea aceasta de dragul meu și de dragul lui David, robul meu.”

⁷Isaia a zis: „Aduceți o turtă de smochine.” Au adus-o, au pus-o pe bubă, și Ezechia și-a revenit.

⁸Ezechia l-a întrebat pe Isaia: „Care este semnul că Tatăl nostru mă va vindeca și că mă voi sui a treia zi la casa Tatălui nostru?”

⁹Isaia a zis: „Acesta este semnul dat ție de Tatăl nostru că Tatăl nostru își va împlini făgăduința: să înainteze umbra zece trepte sau să dea înapoi zece trepte?”

¹⁰Ezechia a răspuns: „Este ușor pentru umbră să se lungească cu zece trepte; nu, ci mai bine să dea înapoi zece trepte.”

¹¹Atunci prorocul Isaia a strigat către Tatăl nostru, și el a dat umbra înapoi cu cele zece trepte pe care le coborâse pe scara lui Ahaz.

Ezechia îi primește pe solii Babilonului

¹²În vremea aceea, Berodac-Baladan, fiul lui Baladan, împăratul Babilonului, a trimis scrisori și un dar lui Ezechia, căci auzise că fusese bolnav. ¹³Ezechia i-a primit și le-a arătat toată casa lui de comori: argintul, aurul, mirodeniile, untdelemnul cel bun, toată casa lui de arme și tot ce se afla în vistieriile lui. N-a fost nimic în palatul său sau în tot ținutul său pe care Ezechia să nu li-l fi arătat.

¹⁴Prorocul Isaia a venit la împăratul Ezechia și l-a întrebat: „Ce au spus oamenii aceștia și de unde au venit la tine?” „Dintr-o țară îndepărtată, din Babilon”, a zis Ezechia.

¹⁵„Ce au văzut ei în palatul tău?” a întrebat Isaia. „Tot ce este în palatul meu”, a răspuns Ezechia. „Nu este nimic în comorile mele pe care să nu li-l fi arătat.”

¹⁶Atunci Isaia i-a zis lui Ezechia: „Ascultă cuvântul Tatălui nostru:

¹⁷Iată, vin zile când tot ce este în palatul tău și tot ce au strâns părinții tăi până în ziua de azi va fi dus în Babilon. Nu va rămâne nimic, zice Tatăl nostru. ¹⁸Și vor lua pe unii dintre fiii tăi, care vor ieși din tine, ca să fie fameni în palatul împăratului Babilonului.”

¹⁹„Bun este cuvântul Tatălui nostru pe care l-ai spus”, a zis Ezechia, gândind: „Oare nu va fi pace și siguranță în zilele mele?”

²⁰Celelalte fapte ale lui Ezechia, toată puterea lui și cum a făcut iazul și canalul prin care a adus apă în cetate, oare nu sunt scrise în cartea cronicilor împăraților lui Iuda? ²¹Apoi Ezechia a adormit cu părinții săi, și Manase, fiul său, a domnit în locul lui.