Osea, ultimul împărat al lui Israel
Samaria cade după un asediu de trei ani, iar Israelul este deportat. Scriitorul oprește povestirea ca să spună de ce: au slujit idolilor în ciuda avertismentelor fiecărui proroc. Străinii așezați în țară sunt învățați să se teamă de Tatăl nostru, slujind totuși propriilor lor dumnezei, iar copiii lor fac la fel și astăzi.
17 1În al doisprezecelea an al lui Ahaz, împăratul lui Iuda, Osea, fiul lui Ela, a ajuns împărat peste Israel în Samaria și a domnit nouă ani. 2A făcut ce este rău înaintea Tatălui nostru, însă nu ca împărații lui Israel dinaintea lui. 3Salmanasar, împăratul Asiriei, s-a suit împotriva lui, iar Osea i-a fost supus și i-a plătit tribut. 4Dar împăratul Asiriei a descoperit că Osea uneltea o trădare: trimisese soli la So, împăratul Egiptului, și nu-i mai plătea împăratului Asiriei tributul de fiecare an. De aceea împăratul Asiriei l-a prins și l-a legat în temniță. 5Împăratul Asiriei a cotropit toată țara, s-a suit împotriva Samariei și a împresurat-o timp de trei ani.
Samaria cade în mâna Asiriei
6În al nouălea an al lui Osea, împăratul Asiriei a luat Samaria, l-a dus pe Israel în robie în Asiria și i-a așezat la Halah și la Habor, râul Gozanului, și în cetățile Mediei.
7Toate acestea s-au întâmplat pentru că Israel păcătuise împotriva Tatălui nostru, care îi scosese din Egipt, de sub mâna lui Faraon, împăratul Egiptului, iar ei s-au închinat altor dumnezei 8și au urmat obiceiurile neamurilor pe care Tatăl nostru le izgonise dinaintea lor, precum și cele pe care le introduseseră împărații lui Israel. 9Israel a săvârșit în ascuns lucruri rele împotriva Tatălui nostru, zidind înălțimi în toate cetățile lor, de la turnul de pază până la cetatea întărită. 10Și-au ridicat stâlpi sacri și stâlpi ai Așerei pe orice deal înalt și sub orice copac verde. 11Pe orice înălțime au ars tămâie, ca neamurile pe care Tatăl nostru le izgonise dinaintea lor. Au făcut lucruri rele, care l-au mâniat pe Tatăl nostru.
12Au slujit idolilor, deși Tatăl nostru le spusese: „Să nu faceți acest lucru.” 13Tatăl nostru i-a avertizat pe Israel și pe Iuda prin toți prorocii și văzătorii: „Întoarceți-vă de la căile voastre rele și păziți poruncile și hotărârile mele — toată legea pe care am dat-o părinților voștri și v-am trimis-o prin slujitorii mei, prorocii.”
14Dar n-au vrut să asculte. Și-au înțepenit grumazul ca părinții lor, care nu s-au încrezut în Tatăl nostru. 15Au lepădat hotărârile lui, legământul cu părinții lor și avertismentele lui. Au alergat după idoli deșerți și au ajuns ei înșiși deșertăciune, luând pildă de la neamurile din jurul lor, pe care Tatăl nostru le oprise să le urmeze. 16Au părăsit toate poruncile Tatălui nostru, și-au făcut doi viței turnați și un stâlp al Așerei, s-au închinat întregii oștiri a cerurilor și au slujit lui Baal. 17Și-au ars ca jertfe fiii și fiicele, s-au îndeletnicit cu ghicirea și vrăjitoria și s-au vândut ca să facă ce este rău înaintea Tatălui nostru, mâniindu-l. 18De aceea Tatăl nostru, aprins de mânie împotriva lui Israel, i-a îndepărtat dinaintea feței lui. N-a mai rămas decât seminția lui Iuda. 19Dar nici Iuda n-a păzit poruncile Tatălui nostru, ci a urmat obiceiurile lui Israel. 20De aceea Tatăl nostru a lepădat toată sămânța lui Israel, i-a smerit și i-a dat în mâna jefuitorilor, până i-a aruncat dinaintea feței lui. 21Când Tatăl nostru l-a rupt pe Israel de casa lui David, ei l-au făcut împărat pe Ieroboam, fiul lui Nebat. Ieroboam l-a abătut pe Israel de la Tatăl nostru și l-a târât într-un păcat mare. 22Israeliții au stăruit în toate păcatele pe care le făcuse Ieroboam; nu s-au abătut de la ele, 23până când Tatăl nostru l-a îndepărtat pe Israel dinaintea feței lui, cum spusese prin toți slujitorii săi, prorocii. Astfel, Israel a fost dus în robie din țara lui în Asiria, unde a rămas până în ziua de azi.
Străinii se așază în țară
24Împăratul Asiriei a adus oameni din Babilon, din Cuta, din Ava, din Hamat și din Sefarvaim și i-a așezat în cetățile Samariei, în locul israeliților. Ei au luat în stăpânire Samaria și au locuit în cetățile ei. 25Când au început să locuiască acolo, nu se închinau Tatălui nostru; de aceea el a trimis între ei niște lei, care au ucis pe unii dintre ei. 26I-au spus împăratului Asiriei: „Neamurile pe care le-ai strămutat și le-ai așezat în cetățile Samariei nu cunosc rânduiala dumnezeului țării. De aceea el a trimis între ele niște lei, care le ucid, pentru că nu cunosc rânduiala dumnezeului țării.”
27Împăratul Asiriei a poruncit: „Trimiteți înapoi pe unul dintre preoții pe care i-ați dus în robie din Samaria. Să meargă să locuiască acolo și să învețe poporul rânduiala dumnezeului țării.”
28Așa că unul dintre preoții duși în robie din Samaria a venit să locuiască la Betel și i-a învățat cum să se închine Tatălui nostru.
29Dar fiecare neam și-a făcut dumnezeii lui și i-a pus în templele înălțimilor pe care le zidiseră samaritenii, fiecare neam în cetățile în care locuia. 30Oamenii din Babilon au făcut pe Sucot-Benot, cei din Cut au făcut pe Nergal, cei din Hamat au făcut pe Așima, 31aviții au făcut pe Nibhaz și pe Tartak, iar sefarviții își ardeau copiii în foc ca jertfe pentru Adramelec și Anamelec, dumnezeii Sefarvaimului. 32Se închinau Tatălui nostru, dar și-au pus dintre ei tot felul de preoți pentru înălțimi, care aduceau jertfe pentru ei în temple. 33Se închinau Tatălui nostru, dar slujeau și dumnezeilor lor, după obiceiurile neamurilor din care fuseseră strămutați. 34Până în ziua de azi își țin obiceiurile de altădată. Nu se închină Tatălui nostru și nu urmează nici rânduielile, nici hotărârile, nici legea, nici porunca pe care Tatăl nostru le-a dat-o copiilor lui Iacov, pe care l-a numit Israel.
35Când Tatăl nostru a încheiat un legământ cu ei, le-a poruncit: „Să nu vă închinați altor dumnezei, să nu vă plecați înaintea lor, să nu le slujiți și să nu le aduceți jertfe. 36Ci Tatălui vostru, care v-a scos din Egipt cu putere mare și cu braț întins, lui să vă închinați. Înaintea lui să vă plecați și lui să-i aduceți jertfe. 37Să aveți grijă întotdeauna să păziți rânduielile, hotărârile, legea și porunca pe care le-a scris pentru voi. Să nu vă închinați altor dumnezei. 38Să nu uitați legământul pe care l-am încheiat cu voi și să nu vă închinați altor dumnezei. 39Ci Tatălui vostru să vă închinați, iar el vă va izbăvi din mâna tuturor vrăjmașilor voștri.”
40Totuși, ei n-au ascultat, ci au stăruit în obiceiurile lor de altădată. 41Neamurile acestea se închinau Tatălui nostru, dar slujeau și idolilor lor. Copiii și nepoții lor fac până în ziua de azi cum au făcut părinții lor.