1 Împărați 21

21 ¹După aceste lucruri, Nabot din Izreel avea o vie în Izreel, lângă palatul lui Ahab, împăratul Samariei. ²Ahab i-a zis lui Nabot: „Dă-mi via ta ca să-mi fac o grădină de legume, fiindcă este lângă casa mea. Îți voi da în schimb o vie mai bună sau, dacă preferi, îți voi plăti prețul ei în argint.”

³Nabot i-a răspuns lui Ahab: „Să mă ferească Tatăl nostru să-ți dau moștenirea părinților mei!” ^a a v3 Potrivit legii Tatălui nostru, pământul de familie era o moștenire sfântă, transmisă din generație în generație, și nu trebuia vândut niciodată pentru totdeauna; Nabot a refuzat nu din încăpățânare, ci din credincioșie.

⁴Ahab s-a dus acasă posomorât și mânios din pricina cuvintelor pe care i le spusese Nabot din Izreel: „Nu-ți voi da moștenirea strămoșilor mei.” S-a culcat în patul său, și-a întors fața și n-a vrut să mănânce. ⁵Izabela, soția lui, a venit la el și l-a întrebat: „De ce ești așa de posomorât și nu vrei să mănânci?”

⁶El i-a răspuns: „I-am spus lui Nabot din Izreel: «Dă-mi via ta pe bani sau, dacă preferi, îți dau alta în schimb», dar el a zis: «Nu-ți voi da via mea».”

⁷Izabela, soția lui, i-a zis: „Oare așa domnești tu peste Israel? Scoală-te, mănâncă și înveselește-ți inima! Eu îți voi da via lui Nabot din Izreel.”

⁸A scris niște scrisori în numele lui Ahab, le-a pecetluit cu pecetea lui și le-a trimis bătrânilor și fruntașilor care locuiau împreună cu Nabot în cetatea lui. ⁹În scrisori a scris astfel: „Vestiți un post și așezați-l pe Nabot în fruntea poporului. ¹⁰Puneți în fața lui doi oameni netrebnici, care să mărturisească împotriva lui: «Ai blestemat pe Dumnezeu și pe împărat.» Apoi scoateți-l afară și ucideți-l cu pietre.”

¹¹Oamenii din cetatea lui, bătrânii și fruntașii care locuiau acolo, au făcut întocmai cum le poruncise Izabela în scrisorile pe care li le trimisese. ¹²Au vestit un post și l-au așezat pe Nabot în fruntea poporului. ¹³Au venit doi oameni netrebnici, s-au așezat în fața lui și au mărturisit împotriva lui Nabot înaintea poporului: „Nabot a blestemat pe Dumnezeu și pe împărat.” Apoi l-au scos afară din cetate și l-au ucis cu pietre. ¹⁴Apoi au trimis să-i spună Izabelei: „Nabot a fost ucis cu pietre.”

¹⁵Când a auzit Izabela că Nabot a fost ucis cu pietre, i-a zis lui Ahab: „Scoală-te și ia în stăpânire via lui Nabot din Izreel, pe care n-a vrut să ți-o vândă. Nabot nu mai trăiește, ci a murit.”

¹⁶Când a auzit Ahab că Nabot a murit, s-a sculat și s-a coborât ca să ia în stăpânire via lui Nabot din Izreel.

¹⁷Atunci cuvântul Tatălui nostru a venit la Ilie tișbitul:

¹⁸„Scoală-te și coboară-te în întâmpinarea lui Ahab, împăratul lui Israel, care este în Samaria. Iată, el este în via lui Nabot, unde s-a coborât ca s-o ia în stăpânire. ¹⁹Spune-i: «Așa vorbește Tatăl nostru: Ai ucis și ai mai pus și stăpânire pe averea lui?» Apoi să-i spui: «Așa vorbește Tatăl nostru: În locul unde câinii au lins sângele lui Nabot, îți vor linge și ție sângele, da, chiar al tău.»”

²⁰Ahab i-a zis lui Ilie: „M-ai găsit, dușmanul meu!” El i-a răspuns: „Te-am găsit, pentru că te-ai vândut ca să faci ce este rău în ochii Tatălui nostru.”

²¹„Iată, voi aduce nenorocirea peste tine, te voi prăpădi și voi nimici din Israel pe orice bărbat al lui Ahab, rob sau liber. ²²Îți voi face casa ca pe casa lui Ieroboam, fiul lui Nebat, și ca pe casa lui Baeșa, fiul lui Ahia, pentru că m-ai mâniat și ai făcut pe Israel să păcătuiască.” ²³Tatăl nostru a vorbit și despre Izabela, zicând: „Câinii o vor mânca pe Izabela lângă zidul Izreelului. ²⁴Pe cel dintre ai lui Ahab care va muri în cetate îl vor mânca câinii, iar pe cel care va muri pe câmp îl vor mânca păsările cerului.”

²⁵N-a fost nimeni ca Ahab, care s-a vândut ca să facă ce este rău înaintea Tatălui nostru, fiind întărâtat de Izabela, soția lui. ²⁶S-a purtat în chip cât se poate de urât, alergând după idoli, cum făceau amoriții, pe care Tatăl nostru îi izgonise dinaintea lui Israel.

²⁷Când a auzit Ahab aceste cuvinte, și-a sfâșiat hainele, și-a pus un sac pe trup, a postit, s-a culcat îmbrăcat cu sacul și umbla abătut.

²⁸Atunci cuvântul Tatălui nostru a venit la Ilie tișbitul:

²⁹„Ai văzut cum s-a smerit Ahab înaintea mea? Pentru că s-a smerit înaintea mea, nu voi aduce nenorocirea în zilele lui, ci o voi aduce peste casa lui în zilele fiului său.”