Matei 5

5 ¹Când a văzut mulțimile, Isus a urcat pe munte; după ce S-a așezat, ucenicii Lui au venit la El. ²Atunci a deschis gura și a început să-i învețe, zicând: ^a a v2 De-a lungul întregii Predici de pe munte, Isus îi atrage pe cei ce-L urmează în aceeași apropiere de Tatăl pe care El însuși o cunoaște, vorbind iarăși și iarăși despre «Tatăl vostru din ceruri».

³„Ferice de cei săraci în duh, căci a lor este Împărăția Tatălui nostru. ⁴Ferice de cei ce plâng, căci ei vor fi mângâiați. ⁵Ferice de cei blânzi, căci ei vor moșteni pământul. ⁶Ferice de cei flămânzi și însetați după neprihănire, căci ei vor fi săturați. ⁷Ferice de cei milostivi, căci ei vor avea parte de milă. ⁸Ferice de cei cu inima curată, căci ei Îl vor vedea pe Tatăl nostru. ⁹Ferice de cei împăciuitori, căci ei vor fi numiți copii ai Tatălui nostru. ¹⁰Ferice de cei prigoniți din pricina neprihănirii, căci a lor este Împărăția Tatălui nostru.

¹¹„Ferice de voi când oamenii vă vor insulta, vă vor prigoni și vor minți, spunând tot felul de rău împotriva voastră din pricina Mea. ¹²Bucurați-vă și veseliți-vă, căci mare este răsplata voastră în ceruri, fiindcă tot așa i-au prigonit și pe profeții de dinaintea voastră.

Voi sunteți sarea și lumina

¹³„Voi sunteți sarea pământului. Dar dacă sarea își pierde gustul, cu ce va fi sărată din nou? Nu mai este bună de nimic, decât să fie aruncată afară și călcată în picioare de oameni.

¹⁴„Voi sunteți lumina lumii. O cetate așezată pe un deal nu poate să rămână ascunsă. ¹⁵Nimeni nu aprinde o candelă ca s-o pună sub un obroc, ci o așază pe un sfeșnic, ca să lumineze tuturor celor din casă. ¹⁶Tot așa, să lumineze și lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune și să-L slăvească pe Tatăl vostru din ceruri.

Fiul împlinește Legea

¹⁷„Să nu credeți că am venit să desființez Legea sau Profeții; n-am venit să le desființez, ci să le împlinesc. ¹⁸Căci adevărat vă spun: până vor trece cerul și pământul, nu va trece din Lege nicio literă și nicio frântură de literă, până se vor împlini toate. ¹⁹Așadar, oricine va încălca una dintre aceste porunci, cât de mici, și îi va învăța și pe alții la fel va fi numit cel mai mic în Împărăția Tatălui nostru; dar oricine le va păzi și îi va învăța pe alții va fi numit mare în Împărăția Tatălui nostru. ²⁰Căci vă spun că, dacă neprihănirea voastră nu o va întrece pe a cărturarilor și a fariseilor, cu niciun chip nu veți intra în Împărăția Tatălui nostru.

Împacă-te mai întâi cu fratele tău

²¹„Ați auzit că s-a spus celor din vechime: «Să nu ucizi; oricine ucide va fi supus judecății.» ²²Dar Eu vă spun: oricine se mânie pe fratele său va fi supus judecății. Cine îl insultă pe fratele său va fi supus soborului, iar cine îi spune «Nebunule!» va fi supus gheenei focului.

²³„Așa că, dacă îți aduci darul la altar și acolo îți aduci aminte că fratele tău are ceva împotriva ta, ²⁴lasă-ți darul acolo, înaintea altarului, și du-te mai întâi de te împacă cu fratele tău; apoi vino și adu-ți darul. ²⁵Împacă-te degrabă cu pârâșul tău, câtă vreme ești cu el pe drum, ca nu cumva să te dea pe mâna judecătorului, judecătorul pe mâna aprodului, și să fii aruncat în temniță. ²⁶Adevărat îți spun că nu vei ieși de acolo până nu vei plăti cel din urmă ban.

Curăția începe în inimă

²⁷„Ați auzit că s-a spus: «Să nu comiți adulter.» ²⁸Dar Eu vă spun că oricine se uită la o femeie ca s-o poftească a și comis adulter cu ea în inima lui. ²⁹Dacă ochiul tău cel drept te face să cazi în păcat, scoate-l și aruncă-l de la tine; căci este mai de folos pentru tine să-ți pierzi doar una dintre părțile trupului, decât să-ți fie aruncat tot trupul în gheenă. ³⁰Și dacă mâna ta cea dreaptă te face să păcătuiești, taie-o și arunc-o de la tine; căci este mai de folos pentru tine să pierzi doar una dintre părțile tale, decât să meargă tot trupul tău în gheenă.

³¹„S-a mai spus: «Oricine își lasă soția să-i dea o carte de despărțire.» ³²Dar Eu vă spun că oricine își lasă soția, în afară de caz de desfrânare, o face să ajungă victimă a adulterului; și cine se căsătorește cu o femeie divorțată comite adulter.

Da-ul tău să fie da

³³„De asemenea, ați auzit că s-a spus celor din vechime: «Să nu-ți calci jurământul, ci să-l împlinești față de Tatăl nostru.» ³⁴Dar Eu vă spun să nu jurați nicidecum: nici pe cer, pentru că este tronul Tatălui nostru, ³⁵nici pe pământ, pentru că este așternutul picioarelor lui, nici pe Ierusalim, pentru că este cetatea marelui Împărat. ³⁶Să nu juri nici pe capul tău, căci nu poți face nici măcar un singur fir de păr alb sau negru. ³⁷«Da»-ul vostru să fie «Da», și «Nu»-ul vostru «Nu»; orice trece peste acestea vine de la cel rău.

Mai mult decât «ochi pentru ochi»

³⁸„Ați auzit că s-a spus: «Ochi pentru ochi și dinte pentru dinte.» ³⁹Dar Eu vă spun să nu vă împotriviți celui rău. Dacă te lovește cineva peste obrazul drept, întoarce-i-l și pe celălalt. ⁴⁰Dacă vrea cineva să se judece cu tine și să-ți ia cămașa, lasă-i și haina. ⁴¹Și dacă cineva te silește să mergi cu el o milă, mergi cu el două. ⁴²Dă-i celui ce-ți cere și nu întoarce spatele celui ce vrea să se împrumute de la tine.

Iubește-ți vrăjmașii, așa cum iubește El

⁴³„Ați auzit că s-a spus: «Să-l iubești pe aproapele tău și să-l urăști pe vrăjmașul tău.» ⁴⁴Dar Eu vă spun: iubiți-vă vrăjmașii și rugați-vă pentru cei ce vă prigonesc, ⁴⁵ca să fiți copii ai Tatălui vostru din ceruri; căci el face să răsară soarele lui peste cei răi și peste cei buni și trimite ploaie peste cei drepți și peste cei nedrepți. ⁴⁶Dacă îi iubiți pe cei ce vă iubesc, ce răsplată mai aveți? Nu fac și vameșii la fel? ⁴⁷Și dacă îi salutați numai pe frații voștri, ce faceți mai mult decât alții? Nu fac și păgânii la fel? ⁴⁸Fiți, dar, desăvârșiți, așa cum Tatăl vostru cel ceresc este desăvârșit.”