Marcu 4

4 ¹Isus a învățat iarăși pe oameni lângă mare. O mulțime atât de mare s-a strâns în jurul Lui, încât a intrat într-o barcă pe apă și a șezut, în timp ce toată mulțimea era pe țărm, lângă mare. ²El îi învăța multe lucruri în pilde și, în învățătura Lui, le-a zis:

³„Ascultați! Un semănător a ieșit să semene. ⁴Și, pe când semăna, o parte din sămânță a căzut lângă drum și au venit păsările și au mâncat-o. ⁵Altă sămânță a căzut pe loc stâncos, unde nu avea pământ mult, și a răsărit îndată, fiindcă pământul nu avea adâncime. ⁶Când a răsărit soarele, plantele au fost pârjolite și, fiindcă nu aveau rădăcină, s-au uscat. ⁷Altă sămânță a căzut între spini, iar spinii au crescut și au înăbușit-o, și n-a făcut rod. ⁸Altă sămânță a căzut în pământ bun și a dat rod care a încolțit, a crescut și a adus treizeci, șaizeci, o sută de ori cât s-a semănat.” ⁹Și a zis: „Cine are urechi de auzit să audă!”

¹⁰Când a rămas singur, cei din jurul Lui, împreună cu cei doisprezece, L-au întrebat despre pilde.

¹¹El le-a zis: „Vouă v-a fost dată taina Împărăției Tatălui nostru, dar celor de afară toate le vin în pilde, ¹²pentru ca «să privească, dar să nu vadă, și să audă, dar să nu înțeleagă, ca nu cumva să se întoarcă și să fie iertați».”

¹³Și le-a zis: „Nu înțelegeți pilda aceasta? Atunci cum veți înțelege toate pildele? ¹⁴Semănătorul seamănă Cuvântul. ¹⁵Aceștia sunt cei de lângă drum, unde este semănat Cuvântul: cum îl aud, vine îndată Satana și ia Cuvântul semănat în ei. ¹⁶Tot așa, aceștia sunt cei semănați pe loc stâncos: când aud Cuvântul, îl primesc îndată cu bucurie. ¹⁷Dar n-au rădăcină în ei înșiși, ci țin doar puțină vreme; și, când vine un necaz sau o prigoană din pricina Cuvântului, cad îndată. ¹⁸Alții sunt cei semănați între spini. Aceștia sunt cei care aud Cuvântul, ¹⁹dar grijile veacului acestuia, înșelăciunea bogăției și poftele după alte lucruri pătrund și înăbușă Cuvântul, și el rămâne fără rod. ²⁰Iar aceștia sunt cei semănați în pământ bun: ei aud Cuvântul, îl primesc și aduc rod — treizeci, șaizeci, o sută de ori mai mult.”

Lumina este făcută să lumineze

²¹Și le-a zis: „Oare cineva aduce o candelă ca s-o pună sub baniță sau sub pat, și nu pe un sfeșnic? ²²Căci nu este nimic ascuns care să nu fie descoperit și nimic tăinuit care să nu iasă la lumină. ²³Dacă are cineva urechi de auzit, să audă!”

²⁴Și le-a zis: „Luați seama la ce auziți. Cu ce măsură măsurați, vi se va măsura, și vi se va adăuga și mai mult. ²⁵Căci celui ce are i se va da mai mult, iar de la cel ce n-are se va lua și ce are.”

Sămânța crește de la sine

²⁶El a zis: „Cu Împărăția Tatălui nostru este ca atunci când un om aruncă sămânța în pământ. ²⁷Fie că doarme, fie că stă treaz, noapte și zi, sămânța încolțește și crește fără să știe el cum. ²⁸Pământul rodește de la sine: întâi firul verde, apoi spicul, apoi grâul deplin în spic. ²⁹Dar, când s-a copt rodul, pune îndată secera în el, fiindcă a venit secerișul.”

Grăuntele de muștar

³⁰El a zis: „Cu ce vom asemăna Împărăția Tatălui nostru sau prin ce pildă o vom înfățișa? ³¹Ea este ca un grăunte de muștar, care, când este semănat în pământ, este cel mai mic dintre toate semințele de pe pământ. ³²Dar, după ce este semănat, crește și se face cea mai mare dintre toate legumele de grădină și face ramuri atât de mari, încât păsările cerului pot să își facă cuib la umbra lui.”

³³Prin multe pilde ca acestea le vestea Cuvântul, după cum erau în stare să asculte. ³⁴Nu le vorbea decât în pilde, dar, când era singur cu ucenicii Săi, le lămurea totul.

Isus potolește furtuna

³⁵În ziua aceea, când s-a făcut seară, le-a zis: „Să trecem de partea cealaltă.”

³⁶Și, după ce au dat drumul mulțimii, L-au luat cu ei în barcă, așa cum era. Și alte bărci Îl însoțeau. ³⁷S-a stârnit o furtună năprasnică de vânt. Valurile se spărgeau peste barcă, încât aceasta se umplea deja de apă. ³⁸Dar Isus dormea la cârmă, pe căpătâi. Ei L-au trezit și I-au zis: „Învățătorule, nu-Ți pasă că pierim?”

³⁹El S-a sculat, a certat vântul și a zis mării: „Taci! Liniștește-te!” Vântul a stat și s-a făcut o liniște deplină. ⁴⁰Și le-a zis: „De ce sunteți așa de fricoși? Tot nu aveți credință?”

⁴¹I-a apucat o mare frică și se întrebau unii pe alții: „Cine este oare Acesta, de Îl ascultă până și vântul, și marea?”