Marcu 3

3 ¹Isus a intrat iarăși în sinagogă, și acolo era un om cu mâna uscată. ²Ei Îl pândeau să vadă dacă îl va vindeca pe om în ziua Sabatului, ca să-L învinuiască pe Isus.

³Isus i-a zis omului cu mâna uscată: „Scoală-te și vino în mijloc.” ⁴Apoi i-a întrebat: „Este îngăduit în ziua Sabatului să faci bine sau să faci rău, să scapi o viață sau s-o ucizi?” Dar ei tăceau. ⁵Și-a rotit privirea peste ei cu mânie, mâhnit de împietrirea inimii lor, și i-a zis omului: „Întinde-ți mâna.” El a întins-o, și mâna lui s-a făcut sănătoasă.

⁶Atunci fariseii au ieșit și îndată au început să se sfătuiască cu irodienii cum să-L piardă.

Mulțimile aleargă după Vindecător

⁷Isus S-a retras cu ucenicii Săi spre mare, și o mare mulțime din Galileea L-a urmat; și din Iudeea, ⁸din Ierusalim, din Idumeea, de dincolo de Iordan și din ținutul Tirului și al Sidonului, o mare mulțime a venit la El, auzind tot ce făcea. ⁹Le-a spus ucenicilor Săi să-I țină pregătită o bărcuță, din pricina mulțimii, ca să nu-L îmbulzească. ¹⁰Căci vindecase pe mulți, așa încât toți cei ce aveau boli se înghesuiau spre El ca să-L atingă. ¹¹Și duhurile necurate, când Îl vedeau, cădeau înaintea Lui și strigau: „Tu ești Fiul lui Dumnezeu!” ¹²Dar El le poruncea cu asprime să nu-L facă cunoscut.

Cei doisprezece sunt aleși

¹³Isus S-a suit pe munte și a chemat la El pe cine a vrut; și ei au venit la El. ¹⁴A rânduit doisprezece, pe care i-a numit apostoli, ca să fie cu El și să-i trimită să propovăduiască, ¹⁵și să aibă putere să scoată demonii. ¹⁶Iată-i pe cei doisprezece pe care i-a rânduit: Simon, căruia i-a pus numele Petru; ¹⁷Iacov, fiul lui Zebedei, și Ioan, fratele lui Iacov, cărora le-a pus numele Boanerghes, care înseamnă Fiii tunetului; ¹⁸Andrei, Filip, Bartolomeu, Matei, Toma, Iacov, fiul lui Alfeu, Tadeu, Simon Zelotul, ¹⁹și Iuda Iscarioteanul, care L-a vândut.

O împărăție care nu poate cădea

²⁰A venit acasă, și mulțimea s-a adunat din nou, așa că nici nu puteau să mănânce, El și ucenicii Săi. ²¹Când au auzit ai Lui, au ieșit să pună mâna pe El, căci ziceau: „Și-a ieșit din minți.” ²²Iar cărturarii care se coborâseră din Ierusalim ziceau: „Are pe Beelzebul” și „Cu domnul demonilor scoate demonii.”

²³Atunci Isus i-a chemat la El și le-a vorbit în pilde: „Cum poate Satana să-l scoată pe Satana? ²⁴Dacă o împărăție este dezbinată împotriva ei înseși, împărăția aceea nu poate dăinui. ²⁵Și dacă o casă este dezbinată împotriva ei înseși, casa aceea nu va putea dăinui. ²⁶Și dacă Satana se ridică împotriva lui însuși și este dezbinat, nu poate dăinui, ci i-a venit sfârșitul. ²⁷Nimeni nu poate să intre în casa celui tare și să-i jefuiască bunurile, dacă nu-l leagă mai întâi pe cel tare; abia atunci îi va putea prăda casa.

²⁸Adevărat vă spun că toate păcatele și toate hulele împotriva lui Dumnezeu le vor fi iertate fiilor oamenilor, orice ar rosti ei, ²⁹dar oricine va huli împotriva Duhului Sfânt nu are iertare niciodată, ci este vinovat de un păcat veșnic”,

³⁰căci ei ziceau: „Are un duh necurat.”

Familia Tatălui

³¹Au venit mama Lui și frații Lui și, stând afară, au trimis să-L cheme. ³²O mulțime ședea în jurul Lui, și I-au zis: „Iată, mama Ta și frații Tăi sunt afară și Te caută.”

³³El le-a răspuns: „Cine este mama Mea și cine sunt frații Mei?” ³⁴Și-a rotit privirea peste cei ce ședeau în jurul Lui și a zis: „Iată mama Mea și frații Mei! ³⁵Oricine face voia Tatălui nostru, acela Îmi este frate și soră și mamă.”