Iov 41

41 ¹„Poți tu să-l scoți pe Leviatan cu un cârlig de undiță sau să-i apeși limba cu o funie? ^a a v1 Leviatanul este uriașa creatură a mării, cu neputință de îmblânzit — o imagine a unei puteri pe care niciun om nu o poate stăpâni, dar pe care Tatăl nostru o ține cu ușurință. ²Poți tu să-i treci o funie prin nas sau să-i străpungi falca cu un cârlig? ³Îți va face el multe rugăminți? Îți va spune el cuvinte blânde? ⁴Va încheia el un legământ cu tine, ca să-l iei ca slujitor al tău pe vecie? ⁵Te vei juca tu cu el ca și cu o pasăre sau îl vei lega cu o sfoară pentru fetele tale? ⁶Se vor tocmi negustorii pentru el? Îl vor împărți ei între neguțători? ⁷Poți tu să-i umpli pielea cu harpoane sau capul cu sulițe de pescuit? ⁸Pune-ți mâna pe el; adu-ți aminte de luptă — nu o vei mai face a doua oară. ⁹Orice nădejde de a-l supune este deșartă; doar vederea lui te va doborî. ¹⁰Nimeni nu este atât de aprig încât să-l stârnească. Cine poate atunci să stea înaintea mea? ¹¹Cine m-a înfruntat, ca să fiu dator să-i dau înapoi? Tot ce este sub cerul întreg este al meu. ^b b v11 Pavel reia acest verset — nimeni nu i-a dat vreodată ceva Tatălui nostru ca să-l facă dator; totul este deja al lui (Romani 11:35).

¹²„Nu voi tăcea despre mădularele lui, despre puterea lui cea mare sau despre trupul lui plin de grație. ¹³Cine îi poate smulge învelișul de deasupra sau cine poate veni la el cu un frâu îndoit? ¹⁴Cine poate deschide porțile feței lui? Dinții lui, așezați în cerc, sunt înconjurați de groază. ¹⁵Spatele lui este făcut din rânduri de scuturi, strâns închise ca de o pecete. ¹⁶Unul este atât de aproape de altul încât niciun pic de aer nu poate trece printre ele. ¹⁷Sunt unite unul de altul; se lipesc unul de altul și nu pot fi despărțite. ¹⁸Strănuturile lui aruncă scântei de lumină, iar ochii lui sunt ca pleoapele zorilor. ^c c v18 „Pleoapele zorilor” este o imagine ebraică pentru licărirea roșiatică a celei dintâi lumini — ochii lui strălucesc roșii ca un răsărit în flăcări. ¹⁹Din gura lui ies torțe aprinse; scântei de foc țâșnesc afară. ²⁰Din nările lui iese fum, ca dintr-o oală care fierbe pe trestii aprinse. ²¹Suflarea lui aprinde cărbunii, iar o flacără țâșnește din gura lui. ²²În grumazul lui locuiește puterea, iar groaza joacă înaintea lui. ²³Cutele cărnii lui sunt lipite între ele, turnate tare pe el și neclintite. ²⁴Inima lui este tare ca piatra, tare ca piatra de jos a morii. ²⁵Când se ridică el, cei puternici se înspăimântă; la izbituri își ies din fire. ²⁶Chiar dacă sabia îl atinge, ea nu ține, nici sulița, nici săgeata, nici lancea. ²⁷El socotește fierul ca pe un pai, iar bronzul ca pe un lemn putred. ²⁸Săgeata nu-l poate face să fugă; pentru el, pietrele din praștie se prefac în paie. ²⁹Măciucile sunt socotite ca paiele; el râde la zăngănitul lancei. ³⁰Pântecele lui este ca niște cioburi ascuțite de oală; el se întinde ca o sanie de treierat peste noroi. ^d d v30 Sania de treierat era o scândură bătută cu pietre ascuțite, trasă peste grâne — pântecele Leviatanului lasă aceeași urmă brăzdată. ³¹El face adâncul să fiarbă ca o oală; frământă marea ca pe un cazan de alifie care clocotește. ³²În urma lui lasă o dâră strălucitoare; ai zice că adâncul a încărunțit. ³³Pe pământ nu este nimic asemenea lui, o făptură făcută fără teamă. ³⁴El privește de sus tot ce este înalt; este împărat peste toți cei mândri.”