Iov 32

32 ¹Atunci cei trei oameni au încetat să-i mai răspundă lui Iov, pentru că el era neprihănit în ochii săi. ²Atunci s-a aprins mânia lui Elihu, fiul lui Barachel, buzitul, din familia lui Ram. Mânia lui s-a aprins împotriva lui Iov, pentru că acesta se îndreptățea pe sine mai degrabă decât pe Dumnezeu. ³Mânia lui s-a aprins și împotriva celor trei prieteni ai lui Iov, pentru că nu găsiseră niciun răspuns și totuși îl osândiseră pe Iov. ⁴Elihu așteptase să-i vorbească lui Iov, pentru că ceilalți erau mai în vârstă decât el. ⁵Dar când a văzut Elihu că cei trei oameni nu mai aveau nimic de spus, i s-a aprins mânia. ⁶Atunci Elihu, fiul lui Barachel, buzitul, a luat cuvântul și a zis: „Eu sunt tânăr de ani, iar voi sunteți bătrâni; de aceea m-am ferit, temându-mă să vă spun ce știu. ⁷Mă gândeam: «Să vorbească vârsta, iar anii cei mulți să învețe înțelepciunea.» ⁸Dar duhul din om, suflarea Celui Atotputernic, este cel ce dă pricepere. ⁹Nu cei bătrâni sunt înțelepți, nici cei vârstnici nu pricep ce este drept. ¹⁰De aceea zic: ascultați-mă; și eu voi spune ce știu. ¹¹Iată, am așteptat cuvintele voastre; am ascultat chibzuințele voastre în timp ce căutați ce să spuneți. ¹²V-am dat toată atenția mea; dar niciunul dintre voi nu l-a dovedit pe Iov că greșește, nici nu a răspuns la argumentele lui. ¹³Așa că nu ziceți: «Am găsit înțelepciunea; Dumnezeu să-l combată, nu omul.» ¹⁴Iov nu și-a îndreptat cuvintele împotriva mea și nu-i voi răspunde cu argumentele voastre. ¹⁵Sunt înmărmuriți și nu mai au ce spune; cuvintele i-au părăsit. ¹⁶Să mai aștept, acum că ei tac, acum că stau acolo fără niciun răspuns? ¹⁷Și eu îmi voi spune cuvântul; și eu voi spune ce știu. ¹⁸Căci sunt plin de cuvinte; duhul dinlăuntrul meu mă silește. ¹⁹Înlăuntru, sunt ca vinul care nu are răsuflare, ca burdufurile noi gata să plesnească. ²⁰Trebuie să vorbesc, ca să-mi ușurez; trebuie să-mi deschid buzele și să răspund. ²¹Nu voi părtini pe nimeni și nu voi linguși pe nimeni; ²²căci nu știu să lingușesc—dacă aș ști, Făcătorul meu m-ar lua degrabă.”