Iov 33

33 ¹„Dar acum, Iove, ascultă cuvintele mele; ia aminte la tot ce spun. ²Iată, mi-am deschis gura; limba mea rostește cuvinte în cerul gurii mele. ³Cuvintele mele vin dintr-o inimă dreaptă, și buzele mele spun cu sinceritate ce știu. ⁴Duhul lui Dumnezeu m-a făcut, iar suflarea Celui Atotputernic îmi dă viață. ⁵Răspunde-mi, dacă poți; pune-ți pricina în rânduială înaintea mea și ridică-te. ⁶Iată, sunt întocmai ca tine înaintea lui Dumnezeu; și eu am fost luat din lut. ⁷Nicio spaimă de mine să nu te înspăimânte, și nicio apăsare a mea să nu te copleșească.

⁸„Negreșit, ai vorbit în auzul meu — am auzit însuși sunetul cuvintelor tale. ⁹«Sunt curat, fără răzvrătire; sunt fără pată și nu este nicio vină în mine. ¹⁰Totuși el găsește vină în mine; mă socotește vrăjmașul său. ¹¹El îmi pune picioarele în butuci; urmărește toate cărările mele.»

¹²„Dar în aceasta nu ai dreptate, îți răspund, căci Dumnezeu este mai mare decât orice muritor. ¹³De ce te cerți cu el că nu răspunde la niciunul dintre cuvintele omului? ¹⁴Căci Dumnezeu vorbește într-un fel, apoi în altul, deși nimeni nu ia seama. ¹⁵Într-un vis, într-o vedenie de noapte, când un somn adânc cade peste oameni, în timp ce dorm în paturile lor, ¹⁶atunci le deschide urechile și le întipărește avertismentele sale, ¹⁷ca să-l întoarcă pe om de la fapta rea și să-l ferească pe bărbat de mândrie, ¹⁸El le ferește sufletul de groapă, viața lor de pieirea prin sabie.

¹⁹„Omul este mustrat și prin durere în patul lui, cu durere necurmată în oasele lui, ²⁰așa că viața lui urăște pâinea, iar sufletul lui, mâncarea cea mai aleasă. ²¹Carnea lui se topește și piere, iar oasele lui, cândva ascunse, ies la iveală. ²²Sufletul lui se apropie de groapă, iar viața lui, de cei ce aduc moartea.

²³„Dacă este pentru el un sol, un mijlocitor — unul dintr-o mie — ca să-i vestească omului ce este drept pentru el, ²⁴și se îndură de el și zice: «Scapă-l să nu se coboare în groapă; am găsit un preț de răscumpărare,» ^a a v24 Prețul de răscumpărare care izbăvește un suflet din groapă trimite dincolo de cuvintele lui Elihu, la răscumpărarea pe care Tatăl nostru avea să o dea într-o zi în Isus, care și-a dat viața ca răscumpărare pentru mulți. ²⁵atunci carnea lui se face mai proaspătă decât a unui copil; se întoarce la zilele tinereții lui. ²⁶Se roagă lui Dumnezeu, iar închinătorul este primit de el; închinătorul vede fața lui Dumnezeu cu strigăte de bucurie, și Dumnezeu îi redă acelui om neprihănirea lui. ²⁷El cântă înaintea oamenilor și zice: «Am păcătuit și am stricat ce era drept, dar nu mi s-a răsplătit după cum meritam. ²⁸El mi-a răscumpărat sufletul de la coborârea în groapă, iar eu voi vedea lumina.»

²⁹„Iată, Dumnezeu face toate aceste lucruri iar și iar cu omul, ³⁰ca să-i aducă înapoi sufletul din groapă, ca să fie luminat cu lumina celor vii.

³¹„Ia aminte, Iove; ascultă-mă. Taci, iar eu voi vorbi. ³²Dacă ai ceva de spus, răspunde-mi; vorbește, căci aș vrea cu drag să te văd îndreptățit. ³³Dacă nu, atunci ascultă-mă; taci, iar eu te voi învăța înțelepciune.”