Iov 31

31 ¹„Am făcut un legământ cu ochii mei; cum aș fi putut atunci să privesc la o fecioară? ²Căci ce parte aș avea de la Dumnezeu de sus, ce moștenire de la Cel Atotputernic din înălțime? ³Oare nu nenorocire este pentru cel nedrept și prăpăd pentru cei ce fac răul? ⁴Oare nu vede El căile mele și nu numără toți pașii mei?

⁵„Dacă am umblat în minciună și piciorul mi s-a grăbit spre înșelăciune, ⁶să mă cântărească El într-un cântar drept și să cunoască Dumnezeu nevinovăția mea, ⁷dacă pașii mei s-au abătut de la cale și inima mea a urmat după ochii mei și dacă vreo pată s-a lipit de mâinile mele, ⁸atunci să semăn eu și altul să mănânce, iar ceea ce răsare pentru mine să fie smuls din rădăcină.

⁹„Dacă inima mi-a fost ademenită de o femeie și am pândit la ușa aproapelui meu, ¹⁰atunci soția mea să slujească altui bărbat și alții să se culce cu ea. ¹¹Căci aceasta ar fi o nelegiuire rușinoasă, un păcat vrednic de judecată; ¹²căci este un foc ce mistuie până la Pierzare și ar arde toată recolta mea.

¹³„Dacă am nesocotit dreptul slujitorului meu sau al slujitoarei mele când aveau vreo plângere împotriva mea, ¹⁴ce voi face atunci când Dumnezeu Se va ridica? Când mă va chema la socoteală, ce-I voi răspunde? ¹⁵Oare nu Cel ce m-a făcut în pântece l-a făcut și pe slujitorul meu? Oare nu Același ne-a întocmit pe amândoi în pântece?

¹⁶„Dacă am oprit pe cel sărac de la ce avea nevoie sau am lăsat să se stingă ochii văduvei, ¹⁷sau am mâncat pâinea mea singur, pe când orfanul rămânea fără nimic, ¹⁸deși din tinerețea mea l-am crescut ca un tată și din pântecele mamei mele am călăuzit-o pe văduvă, ¹⁹dacă am văzut pe cineva pierind din lipsă de haine sau un nevoiaș fără învelitoare, ²⁰dacă ființa lui întreagă nu m-a binecuvântat pentru că l-am încălzit cu lâna oilor mele, ²¹dacă mi-am ridicat mâna împotriva orfanului pentru că vedeam că am sprijin la judecată, ²²atunci să-mi fie smuls umărul din omoplat și să mi se rupă brațul din încheietură. ²³Căci nenorocirea de la Dumnezeu era o groază pentru mine și înaintea măreției Lui nu puteam face nimic.

²⁴„Dacă mi-am pus încrederea în aur sau am zis aurului curat: «Tu ești scăparea mea», ²⁵dacă m-am bucurat că bogăția mea era mare și că mâna mea agonisise atât de mult, ²⁶dacă am privit soarele când strălucea sau luna cum înainta în splendoare, ²⁷așa încât inima mi-a fost pe ascuns ademenită și mâna mea le-a trimis o sărutare în semn de închinare, ²⁸și aceasta ar fi un păcat vrednic de judecată, căci aș fi fost necredincios față de Dumnezeu de sus.

²⁹„Dacă m-am bucurat de prăbușirea celui ce mă ura sau am tresăltat când l-a ajuns nenorocirea. ³⁰n-am lăsat gura mea să păcătuiască cerând blestem asupra vieții lui, ³¹dacă oamenii din casa mea n-au zis niciodată: «Cine n-a fost săturat de la masa lui?», ³²niciun străin n-a petrecut noaptea pe uliță, căci am deschis ușile mele călătorului. ³³Dacă mi-am acoperit păcatele cum fac alții, ascunzându-mi vina în inima mea, ³⁴pentru că mă temeam atât de mult de mulțime și mă îngrozea disprețul semințiilor, încât am tăcut și n-am mai ieșit afară.

³⁵„O, de m-ar asculta cineva! Iată semnătura mea — să-mi răspundă Cel Atotputernic! Să-și scrie pârâșul plângerea împotriva mea! ³⁶Negreșit aș purta-o pe umărul meu, aș lega-o de mine ca pe o cunună. ³⁷I-aș da socoteală de fiecare pas al meu; ca un domn M-aș apropia de El.

³⁸„Dacă pământul meu strigă împotriva mea și brazdele lui plâng împreună, ³⁹dacă i-am mâncat rodul fără plată sau am stins viața stăpânilor lui, ⁴⁰atunci să crească spini în loc de grâu și neghină puturoasă în loc de orz.” S-au sfârșit cuvintele lui Iov.