Isaia 30

30 ¹„Vai de copiii răzvrătiți”, zice Tatăl nostru, „care împlinesc un plan, dar nu al Meu, și care fac o alianță, dar nu din Duhul Meu, îngrămădind păcat peste păcat; ^a a v1 Tatăl nostru își numește propriul popor «copii răzvrătiți» — fii și fiice care îi aparțin, nu niște străini. Durerea lui din acest capitol este durerea unui Tată. ²care pornesc să se coboare în Egipt, fără să ceară sfatul Meu, ca să se adăpostească sub ocrotirea lui Faraon și să caute scăpare la umbra Egiptului. ³De aceea ocrotirea lui Faraon va deveni rușinea voastră, iar scăparea la umbra Egiptului, umilirea voastră. ⁴Căci, deși căpeteniile lui Faraon sunt la Țoan și trimișii lui ajung la Hanes, ⁵toți rămân de rușine printr-un popor care nu le poate fi de folos, care nu aduce nici ajutor, nici câștig, ci doar rușine și ocară.”

⁶„O prorocie despre fiarele din Neghev. Printr-o țară de necaz și strâmtorare, unde leoaica și leul dau târcoale, și vipera și șarpele zburător pândesc, ei își duc bogățiile pe spinările măgarilor și comorile pe cocoașele cămilelor, către un popor care nu le poate fi de folos. ⁷Ajutorul Egiptului este zadarnic și deșert; de aceea o numesc «Monstrul Neputincios».

Scrie-o ca mărturie

⁸„Acum du-te, scrie aceasta înaintea lor pe o tăbliță și însemneaz-o într-o carte, ca să rămână pentru vremea ce va veni, ca mărturie pe vecie. ⁹Căci sunt un popor răzvrătit, copii mincinoși, copii care nu vor să asculte învățătura Tatălui nostru. ¹⁰Ei le spun văzătorilor: „Nu mai aveți vedenii!”, și prorocilor: „Nu ne prorociți ce este drept; spuneți-ne lucruri plăcute, prorociți-ne iluzii.

¹¹Părăsiți calea, abateți-vă din cărare, nu vrem să mai auzim despre Sfântul lui Israel.

¹²De aceea așa vorbește Sfântul lui Israel, Tatăl nostru: Fiindcă lepădați cuvântul acesta și vă încredeți în asuprire și în înșelăciune și vă sprijiniți pe ele, ¹³de aceea nelegiuirea aceasta va fi pentru voi ca o spărtură gata să cadă, ca o umflătură într-un zid înalt, a cărui prăbușire vine deodată, într-o clipă. ¹⁴Prăbușirea lui este ca sfărâmarea unui vas de olar, zdrobit fără cruțare, încât printre cioburile lui nu se mai găsește niciun hârb cu care să iei jar din vatră sau să scoți apă din fântână.

¹⁵Căci așa vorbește Tatăl Suveran, Sfântul lui Israel: În întoarcere și odihnă veți fi mântuiți; în liniște și încredere va sta puterea voastră. Dar n-ați vrut, ¹⁶și ați zis: „Nu! Vom fugi pe cai!” — de aceea veți fugi; și: „Vom călări pe armăsari iuți!” — de aceea iuți vor fi cei ce vă urmăresc.

¹⁷O mie vor fugi la amenințarea unuia; la amenințarea a cinci veți fugi, până veți rămâne ca un stâlp de steag pe vârful muntelui, ca un semn pe un deal.

¹⁸De aceea Tatăl nostru așteaptă să fie îndurător cu voi, și de aceea se ridică să vă arate milă. Căci el este un Tată al dreptății; ferice de toți cei ce îl așteaptă. ^b b v18 Chiar și după răzvrătirea copiilor săi, Tatăl nostru nu stă la depărtare — el așteaptă, aplecat spre ei, orice semn că se vor întoarce acasă. ¹⁹Un popor va locui în Sion, în Ierusalim; nu vei mai plânge. La auzul strigătului tău, el se va îndura negreșit de tine; când va auzi, îți va răspunde. ²⁰Deși Tatăl nostru îți dă pâinea necazului și apa suferinței, Învățătorul tău nu se va mai ascunde, ci ochii tăi îl vor vedea pe Învățătorul tău.

²¹Urechile tale vor auzi un cuvânt în spatele tău: „Aceasta este calea; mergi pe ea!”, când te vei abate la dreapta sau la stânga.

²²Atunci vei pângări chipurile tale cioplite, poleite cu argint, și idolii tăi turnați, îmbrăcați în aur. Îi vei lepăda ca pe o cârpă necurată și vei zice: „Afară!”

²³El va trimite ploaie pentru sămânța pe care o semeni și pâine din rodul pământului, bogat și îmbelșugat. În ziua aceea, vitele tale vor paște pe pășuni întinse. ²⁴Boii și măgarii care lucrează pământul vor mânca nutreț sărat, vânturat cu lopata și cu furca. ²⁵Pe fiecare munte înalt și pe fiecare deal vor curge șuvoaie de apă, în ziua marelui măcel, când se vor prăbuși turnurile. ²⁶Lumina lunii va fi ca lumina soarelui, iar lumina soarelui va fi de șapte ori mai puternică, ca lumina a șapte zile, în ziua când Tatăl nostru va lega rana poporului său și va tămădui rana pe care a pricinuit-o. ²⁷Iată — Numele Tatălui nostru vine de departe, arzând de mânia lui, în fum gros ce se înalță; buzele lui sunt pline de urgie, iar limba lui este ca un foc mistuitor. ²⁸Suflarea lui este ca un șuvoi ce se revarsă, care ajunge până la gât, ca să cearnă neamurile în ciurul nimicirii și să pună în fălcile popoarelor un frâu care le duce în rătăcire. ²⁹Veți avea un cântec ca în noaptea când se ține o sărbătoare sfântă și veselie în inimă, ca atunci când cineva pornește în sunet de flaut ca să urce la muntele Tatălui nostru, la Stânca lui Israel. ³⁰Și Tatăl nostru va face să se audă glasul său măreț și va descoperi lovitura brațului său care se abate, în mânie aprinsă și văpaie de foc mistuitor, cu rupere de nori, cu furtună și cu pietre de grindină. ³¹Căci la glasul Tatălui nostru asirienii vor fi zdrobiți, când îi va lovi cu nuiaua lui. ³²Și fiecare lovitură a nuielei pedepsitoare pe care Tatăl nostru o va abate asupra lor va veni în sunet de timpane și de harpe, în timp ce luptă împotriva lor cu loviturile brațului său ridicat. ³³Căci de multă vreme este pregătit un loc de ardere; da, este gătit pentru împărat, rugul lui adânc și larg, cu foc și cu lemne din belșug; suflarea Tatălui nostru, ca un șuvoi de pucioasă, îl aprinde.